>Traumatizant de adevărat
>
Consumatorii de media sunt al dracu’ de pretenţioşi. TEO (căreia îi doresc să nu se treacă niciodată!) ne zicea cam aşa zilele trecute:Dar, aşa, trebuie să mă îmbrac după stilist! Pentru că pe nimeni nu interesează ce spui. Oamenii se uită la televizor să vadă cu ce eşti îmbrăcată..
Să fii femeie în România mi se pare, în general, extraordinar de traumatizant, copii!
Trebuie să te îmbraci frumos ca să-ţi mai dea cineva atenţie!! Trebuie să te îmbraci de la cutare, de la cutare, nu de la şifonier, că nu mai merge aşea..
>He’s my perfect
>
>Scârbo-Fensi-Trensi
>
Sătulă de păruiala-călcatul în picioare-coada până la subsol-”hai, tu, fatăă!” tipică Zara şi Mango, azi am luat la picior Bucureştiul ăsta de ciocolată în căutare de noi experienţe fashion retail-istice. Firesc, mi-am târât iubitul după mine, să ma asigur că voi fi cumpătată:)— (o singură) tipă în cizme de cauciuc (dintre noi, toţi nătărăii), tocmai bune pentru asemenea mocirlă, pe deasupra şi trendy
— foarte aerisitele, iasomie-mirositoarele Globe (papucei cu şireturi de mătase şi talpă de cauciuc), (întotdeauna tenişi) Converse şi Camper (papucei botoşi, albi cu şireturi, de la bunica)
— gangul vesel cu Zebra Society (uaau!! accesorii şi aplicaţii nebune, tafta cu de toate în combinaţie) şi Hippie Hippie Shake (imprimeuri dătătoare de enigme sau de răspunsuri)
— scumpul restauranto-ateliero de creaţie-magazin DADA
— verde cu mov, pe oriunde!
Capitolul scârbo-fensi-trensi
— fete care încă mai poartă genţi mici şi sclipiii în miezul zilei, pe o mână bleagă
— mulţi, foarte mulţi băieţi cărora le iese fundul păros din blugii cu talie mult prea joasă pentru ei; dizgraţios!
— copii de 16 ani cu păr lăţos, alb-negru-mov, cu pierce-uri înfipte în formă de cruce între buze şi nas
O zi plină!
P.S. eu. 11 mai. papucei albi cu şireturi. fustă din tafta cu tul roz. tricou alb cu baloane supercolorate imprimate. păpădii. salam săsssesc:))
UPDATE: tenişii cu sudoku sunt acum în magazine!:)
>She’s a lady
>Un bunic.. în loc cu verdeaţă
>
Azi, şase ani fără el, fără bomboane “fine” la fiecare pensie, fără discurile Mariei Tănase over and over again la pick-up.
Mi-amintesc un clop, un ilic, nişte tenişi.
Mi-amintesc cum se încrunta mereu când îl frământa “de ce-ul”.
Mi-amintesc cum stătea în băţ şi îşi admira şi îşi drăgăluia pământurile.
Mi-amintesc cum a dat de băut tuturor celor de la birt când am fost admisă la Şaguna.
Mi-amintesc de poveştile cu regina Maria, regina inimii lui.
Mi-amintesc cum mergeam după fragi şi cât de mult îi plăcea pâinea cu cartofi!
Bunicul meu e în loc cu verdeaţă acum. Mă veghează dintre păpădii..
Şi nu, nu aş lăsa niciodată România. Nu pot să-mi las mormintele în urmă!


