>my bad bad and true preciouss boiz

>
Lucian Broscăţean – la un an după ce a cucerit Vestul

De doi ani, munca lui e despre problematica multiculturalismului din marile metropole tradusa ingenios vestimentar. Noi am ajuns sa o recunoastem deja foarte usor dupa “simptomele” nomade – marci care au cucerit si Vestul aka juriul Arts of Fashion SUA 2008.

Pentru designerul clujean, demersul creativ e acum de o placere extenuanta. Porneste de la lupta cu nepotul de cinci ani care isi da ok-ul pe schite (el chiar pricepe ca unchiul face “feshan” si exclama cu verva “place” sau “nu place”) si se sfarseste in lupta cu timpul..

Răzvan Ciobanu – la primul magazin de brand propriu

A renunţat la colaborarea cu Debenhams si si-a inaugurat propriul magazin pe Calea Victoriei – cel mai potrivit context de practicare a marketingului relational si de sfidare a “tocatorului” crizei.

Are in gand completarea liniei Preciouss cu o colectie pentru barbatul relaxat, asumat, “fantezist” si adancirea campaniei de lupta impotriva ipocrizei sexuale si a timiditatii fals afisate.

Go, go, go, my boooiiiz!

>tei şi mentă, şosete şi ciorapi, fani şi taţi în devenire

>săptămâna trecută mi-am suflecat mânecile şi i-am dat bice. apoi am stat cu sufletul la gură o noapte. şi menta s-a prins! am plantat-o la buro, în curte, pentru un gustos mojito de iulie..

şi, btw, m-am mutat pe mendeleev mai ales pentru că un tei mi se revarsă în balcon. să-mi amorţească mirosul florilor în minte şi să uit că în vază e cam pânză de păianjen, right?

despre şosete şi ciorapi, ladies&gentlemen, vroiam doar să amintesc de detailistă ce mi.s.. nu mai sunt de ascuns, sunt chiar de zoom in ză spring. şi cum ne trădează ohoooo, vă rog să alegem cât mai cu grijă!

“lăv me in MAY!” e motiv de alte dorinţi: domnilor, fiţi fanii iubitelor voastre, luaţi-le mansarde în ioanid şi faceţi-le curajos felicşi! pentru un peisaj bucureştean mai healthy şi mai groovy! )

>Abia acum, dupa patru probe

>
“Cine e fata asta, Andreea Badala?”
“Fata asta e despre tipar creativ! Scolita in atelierele Richard Nicoll, Tata-Naka, Venera Arapu si Maria Lucia Hohan, abia acum pune pe roate un business propriu, abia de acum va impartasi”.

Andreea Badala s-a specializat pe tehnologia tiparelor la London College of Fashion. Maria Lucia Hohan a fost primul designer in atelierul caruia a facut moda in ritm real, de business. La Venera Arapu a prins logica vandabilitatii, iar la Tata-Naka a trecut de proba rabdarii – broderia manuala.

Munca la Richard Nicoll a responsabilizat-o cel mai mult, dupa cum povesteste: din prima zi a croit o salopeta comanda pentru Kylie Minogue. “E o experienta de neegalat. Am lucrat ca ajutor la tipar creativ, ca ajutor de couturier si direct cu Richard. Volumul de munca era imens in perioada saptamanilor modei – un exercitiu excelent de stapanire de sine, mai ales ca modificari si retusuri se fac si la cateva minute inainte de spectacole”.

E pasionata de constructia si deconstructia sacoului, camasii, pantalonului – “foarte ofertante” si de interpretarea broderiei romanesti. “Lucrez traditional majoritatea jachetelor, fara adeziv, numai cu intarituri cusute manual. Piesele arata incomparabil mai bine si sunt cu mult mai durabile”.

Andreea Badala nu urmareste tendintele; crede ca asta ar trebui sa faca designerii doar pentru magazinele high-street. “Evident ca exista directii si ca tendintele influenteaza. Dar important e sa ai o lume a ta pe care sa o destainui”. Astfel ca cei care ii gusta creatiile vad in ele o forma de exprimare dincolo de constrangerile de loc si de timp.

Curand, ea va vinde printre creativii de la Idelier, sperand la conturarea unei comunitati de designeri “fara frica” si, firesc, a unor consumatori de moda mai putin cramponati in “ce se poarta”…

>moving on (luckily & happily)

>
au fo doo săptămâni înnebunitoare! dacă am reuşit eu să pricep cum e cu geometria vectorială, trebuia să mă zbat să pricep şi cum e cu “proprietarii” de trusturi, magazine, festivaluri sau garsoniere. păi cum să nu?

am tras aşadar zilele astea pentru exclusivitătz, ca să dau la poponetz ZF.ului, hehe! din ambitz personal şi, mai ales, din dorinţă de “business empathy” cu directorii Triumph International, LPP Fashion, Peek&Cloppenburg. I’m a forevăr “fashion retail lady”, you all know that!

am mai modelat şi nişte parteneriate media, am mai explicat şi cum e cu neamurile de leaduri&şapouri pentru a “secsi green writer”. am tot scris, scris, scris, scris, n-am stat o clipă locului! iar unul dintre designerii cu care m-am chatuit pentru un portret mi-a zis că s-a extenuat de cât de plăcute au fo întrebările mele )

m-am tot gândit la PASARELA, pe care o aştept ca să sufăr silently alături de câştigătorul ce îşi va propune să electrizeze Parisul cu piesele lui. dar cum la expoziţia de la IFM nu se va ciocni fix de niciun buyer..? hmm, festivalul îi va creşte doar niţel cota în România.. utvr.

însă durerea cea mare zilele astea a fo că am cunoscut oameni pe care nu mi i-aş fi dorit evăr în peisajul personal: proprietari decrepiţi de garsoniere-bombe la 250 de euro pe lună, utf?! şi aşa am ajuns să locuiesc în Romană, alături de ex PM.ul de la Steilmann Investiţii. pur întâmplător.

să fie cu NOROC şi cu BUCURIE! (pentru prima dată în 22 de ani fără câteva zile)

>minuni pentru pici de la za KIHI KIHA gang

>

Pentru că cel mai pretenţios dintre publicuri nu s-a bucurat până acum de minunile artizanilor urbani adunate în acelaşi locşor fensipensitrensi, mămicile Kiha Kiha au gândit un prim târg handmade pentru picii pufulici, într-un sub_Cărtureşti retro.

Sâmbătă, 25 aprilie, banda artizanilor va expune spre vânzare (şi spre disperarea părinţilor )) jucării isteţe, hăinuţe unicat, accesorii preţioase, mobilier pictat cu mult-mult drag. Vor fi basme tâlcuite de Alexandrina Halic şi aventuri în podul bunicului magician. Vom învăţa laolaltă să coasem, să pictăm şi să împăturim ingenios hârtia în forme de cine-ştie-ce. Much tooooo cool!

Be there, u grownups! With ur kids, afcors, but not mandatory..