>Sa-mi traiti, sa-mparatiti!

>Dragii mei cititori, va doresc sa faceti fata cat mai senin demonilor si fentelor anului viitor. Sa-l jucati inspirat pe degete si sa-l imparatiti pe 2010!

Mie-mi doresc sa fiti, incet-incet, chiar acei consumatori-stapani la care visez de mai mult de doi ani: sa gustati si sa alegeti intelegand MODA in toate arderile ei – creatie, productie, marketare, distributie, comunicare.

Va astept zilnic la mine-n adapost pentru antrenamentul celor mai bune decizii de cumparare, afcors. Sa-mi traiti!

sunt lucruri si sunt oameni [II]

Uneori reduci drastic cheltuielile si banii stransi tot nu te ajuta nicicum sa faci brici revista, pentru ca nu-ti permiti ACEL cover-model… Totusi, cineva reuseste sa-ti “tina” coperta-minune; si e jurnalist, nu manechin de top. Editorul Ramona Barbu e omul lunii IULIE tocmai pentru ca a salvat uimitor de curajos aparitia revistei Look! O si aud spunand sufletos: “Trebuie sa ne iasa, echipa draga!”

In AUGUST mi-a iesit si mie ceva. Un interviu care a “rupt” in industrie. Iar omul lunii e o patroana “deconspiratoare” de department-store neaos. In doua ore am aflat toate dedesubturile si imbrancelile din moda locala si mi-am dat mai bine seama pentru ce neam de manageri scriu.. Afacerea ei cu mocaciuni chilipir – capetele de linie de la lohnistii romani care ii fura pe straini la material – face senzatie, afcors!

Tot din seria “Oamenii faini ai 2009lui meu”: imi doream sa relansez blogul, ma bazam pe iubit si bibileala lui in html, dar el nu avea timp deloc. Am plans, m-am dat cu fundul de pamant si, chiar daca n-a mai dormit, a muncit la blogul asta pan’ a ajuns cum “trebuie” – negru, de va dor ochii! Blogul ramane primul meu bebe iar Dragosi ramane omul fain al lui SEPTEMBRIE.

In OCTOMBRIE imi recapatasem pofta de scris si ma gadila mintea. Ovidiu Buta s-a prins si mi-a daruit un buton rosu pe Fashion&Beauty. Mi-a zis doar “Esti de capul tau! Eu, intr-un an, vreau sa defilez cu tine pe business” Si-am intrat “in pita” un-doi. Iar el e omul lunii, afcors.

In NOIEMBRIE, un fel de patron peste pejti, hehe, m-a sedus cu “leave-better-world-behind”. Habar n-are cat am cautat cuvintele astea!

V-amintiti ca va intrebam cum e cand iti spargi capul? Nu eram patita. Si mi l-am spart chiar in DECEMBRIE… Si daca nu era cel mai mijtou antrenor de dezvoltare personala prin preajma, uitam sa-mi pun perlele. El mi-a pus whiskey pe rana si de asta e, de fapt, omul lunii. Mi-a zis asa: “Viata e cum vrei tu, Paula, dar nu dreapta!”

>Pe muchie de cutit

>De Craciun, juma de Romanie a primit pijamale. Bine ca au fo bani de pijamale, sigur! Doar ca.. romanii i-au dat pe pijamale chinezesti; deloc un motiv de veselie.

Si daca nu stiati cat e de grav: China ar putea deveni, la sfarsitul lui 2009, cel mai mare exportator mondial, cu o felie de 9% din comertul global.

Dar cat de pe muchie de cutit e Romania in confectii stiti?

Nu mai avem producatori locali de materie prima, nici de accesorii textile. Nu am avut niciodata targuri business-to-business pentru confectioneri, cu focus pe contractare. Legislatia favorizeaza “tzeparii” iar brandurile locale se sfarsesc in competitia neloiala cu chinezariile. A revenit traditia imprumutului hainelor iar sansele ca, in 2010, sa creasca macar “de obraz” consumul de marci neaose sunt nule.

Asa ca norocul producatorilor romani de imbracaminte va sta, anul viitor, in export. In 2010, ei vor fi, mai mult ca oricand, “fiii ploii”: vor face matanii pentru ca nemtii, francezii si italienii sa le poata da si lor de mancare dintr-un consum revigorat.

TOTUSI, NOI, ROMANII, CE HAINE VOM CUMPARA ANUL VIITOR, O DATA SAU DE DOUA ORI, CAND VOM AVEA SI BUGET ALOCAT PENTRU ASTA?

[daca am alege marci locale, n-ar strica, dupa cum am povestit..]

Voi ce branduri romanesti cunoasteti? Purtati marci locale, v-au fidelizat?

>sunt lucruri si sunt oameni [I]

>Nu stiu voi cum veti face socoteala anului astuia, dar eu am ales sa-mi masor 2009le in oameni, cautandu-l pe acel unu-minune pe luna.

Oameni care mi-au intamplat, vrand-nevrand, povesti: fie mi-au dat peste cap ordinile, fie mi-au servit pe tava toate clarurile din lume, fie au avut grija atunci cand meritam cel mai putin, fie doar au aparut de dup-un colt si, din intamplare, au avut o baterie cu sclipici sau cu ambitz in plus.

IANUARIE

Doctorul Nechifor, de la Universitar, l-a “nucleoplastiat” pe tata la coloana de sprinteneste acum ca unul de douaj’ de ani. Eu am avut voie sa stau in sala de operatii; imi doream sa pricep bine cum se face interventia asta – hernia de disc, vindecata cu acul. Cu maiestria lui Nechifor am “salvat” alti cinci prieteni de cutit, in ’09, asa ca n-am cum sa nu-l iubesc tare pe omul asta!

FEBRUARIE

In Ioanid, la -10 grade, un tip a coborat de pe-o motocicleta cu o esarfa in dar. Purtam doar un trench, pe umeri, in asteptarea unui soi de fericire. Si-atunci, sigur ca “gerul” mi-a dat doua palme, de invatatura.

MARTIE

Il luasem la trei-pazeste in octombrie; habar n-avea ca trebuie sa comunice! Tocmai castigase ditamai concursul international iar, in Romania, jurnalistii de moda nu scrisesera nimic; habar n-aveau.. In martie era deja coplesit de cat ajunsese sa relationeze cu ei; isi pregatea primul mare show. Cu febra 40, m-am “sculat” din morti si l-am tinut de mana in backstage. Ma inspirase nemaipomenit: crescuse, intr-un an, cat altii in zece! Lucian Broscatean.

APRILIE

Un domn de la Politia Capitalei avea o garsoniera; eu cautam una. El si-a trimis, politicos, soferul dupa mine, nenea m-a dus la ea, mi-a povestit-o si mi-a placut tare, dar m-a adus si ‘napoi la buro: era prea departe. Domnul, scolit pe la FBI, si-a pus repede prietenii “in garda”, sa-mi gaseasca, totusi, ceva bun.. Un domn prea rar!

MAI

Am facut douajdoi de ani cu iPodu’ pe timpane si-a trecut repede.

IUNIE

Uneori te plictisesti si cauti ocazia sa te-arunci in haos: imaginati-va un jurnalist de business la un interviu de angajare cu seful unui tabloid. Putea sa fie cel mai haios si securizat job posibil, doar ca, nah, omul mi-a placut prea, in mixul lui de patima si control, ca sa nu-l am de prieten! Il stiu din vreo 20 de ore de joaca si povesti care nu, nu mi-au adus haosul cautat; s-a trezit spunand “Mah, tu ai putea face orice” si mi-a fost, dintr-o data si bine, foarte clar.

>POVESTI

>Pentru ca e Craciunexcu si am liber la urari-cado, va tin pumnii, dragii mei cititori, sa aveti cat mai multe ocazii sa v-aruncati in haos, in 2010!

Sa riscati! Nu conteaza ca vi se intampla fericite sau nefericite. Sa lasati sa vi se intample povesti!

* Lectia de expresivitate de az ne e livrata de PARIS, prin Stephanie Maison, vanatoare de povesti in vitrina