>C-o fi, c-o pati

>De vreo cinci ani, de cand tot copilaresc studiind jurnalism si PR, in mine se dau permanent lupte intre cei doi demoni “meseriasi”.

Imaginati-va ca ma epuizez, in fiecare saptamana, cautandu-mi argumentele. Strang, tot strang, cat sa-mi fie odata clar in ce rol vreau sa traiesc. Si niciodata nu mi-e. Si continuu sa vietuiesc, vorba aia, cu dubla personalitate.

Cand il citesc pe Mihnea Maruta, vreau sa ma “fac” mai jurnalist. Cand stau la povesti cu Sorana Savu, vreau sa ma “fac” mai PR-ist. Ce mi-o iesi, daca o tot tin asa, habar n-am, zau!

Cum in presa nu prea-i de joaca in momentul asta, az blogaresc, mai in gluma, mai in serios, pe unde-mi permit nitel umor: in PR-ul lui 2010.

El n-o sa mai poata fi nicicum despre “floricele si dantelute”. Ca sa-si reierarhizeze poftele, consumatorul-stapan o sa vrea argumente si relevanta, ohooo!

Iata cum nu “relatiile”, ci cunoasterea publicurilor, cum nu seductia, ci increderea vor face treaba buna anul asta! Ca la carte.

Bani in plus, adica de CSR, n-o sa mai prea fie. Asa ca o sa se vada bine ce companii pun cu adevarat pret pe implicarea sociala, hmm…

Tot in lipsa banilor, PR-ul se va scalda, afcors, in chinurile creativitatii demne de stire sau de loializarea angajatilor.

Deadline-urile pe raspunsurile managerilor vor fi scurte-scurte, ca tot traim Revolutia pixelilor care castiga teren pe repede ‘nainte.

Din online vor veni cele mai multe intrebari si va fi multa munca de lamurire cu biznismenii, mai ales ca s-au prins cat se expun (si laudelor, dar mai ales criticilor) in plus “dandu-se pe net”…

Cum, pentru consumatori, timpul liber a ajuns sacru, PR-ul va fi nevoit sa intervina in filme, carti si muzici printr-un brand placement muuuult mai filosofic, artistic, distractiv.

Comunicatul de presa va ajunge vizual si linkual, “siliconat prin partile sale mai… lasate sau lesinate”, cum foarte bine zice Eliza Rogalski.

CE-AM UITAT? CE-O SA-I MAI MANANCE ZILELE OMULUI DE PR in 2010?

>Joaca de-a Frumosul

>EU imi clatesc ochii cu oameni faini. VOI la ce mai mesteriti, de-a ce va mai jucati?

>DUPA

>Inainte de operatie ma straduiam sa prind curaj. Si incercam sa ma veselesc cu tot soiul de socoteli [de cate ori am luat in gazda purici din autobuze, trenuri, avioane si cati ar fi in total, de exemplu], ca sa-mi risipesc gandurile rele.

Nu era, de fapt, nicidecum nevoie de vitejie silita sau de ganduri neaparat bune. Fusesem convinsa ca voi iesi din operatie mai sanatoasa decat am intrat, toti parametrii interventiei erau perfect controlabili, asa ca [sa v-amintiti asta] ce atata zbucium fara argument?

Am ascultat Roisin Murphy [ma intelesesem in avans cu gasca din sala] in ora aia jumatate cat chirurgul m-a taiat, a cotrobait, a prins de urechi infectia, a dat cu ea de pereti, a zvarlit-o intr-o gaura neagra si m-a cusut la loc.

Am cerut Mars si Cola dupa, afcors! “Bine ca n-ai pofta de smantana, ca de-asta chiar nu e voie”, mi-a vanturat medicul-sef aratatorul. Si gata.

Nu povestesc de “surprizele” postanestezice ca sa nu cad si eu in desuet, v-ati prins. Operatia mea a fo de vis, da?

Si daca v-ati scaldat in emotii, din cauza ei, ieri, va multumesc pentru grija. Dar ar fi fo de-o asemenea grija, mai degraba, atunci sau atunci. Alea dureri, nu asta de acum!

Chestiunea fiind impartasita, cine vrea sa-mi numere atzele?

>rasu – plansu

>Cum ce il califica pe Dan Bittman pentru postul de consilier la Finante? Succesul inregistrat cu melodia “Banii vorbesc”! Judecand dupa tipul de magnet al organizatiei, lipsesc din echipa de la Minister: Guta – “Valoarea mea”, Puya – “E foame de bani” si Bucurenci – “Mai mult verde”, sa fie show-ul SHOW, vorba Catavencilor.

Dar oare ce il califica pe Tony Blair pentru postul de consultant pe expansiune in grupul de lux LVMH? Jobul asta o fi singura cale de a-l prinde la un spritz pe Gorbaciov [ca tot l-a prins si pe el la inghesuiala Louis Vuitton, intr-o campanie], hmmm…

>Cum se face CA?

>Prin iunie, anul trecut, am primit invitatia sa ma probez si incant cu haine Bianca Popp, intr-o cafenea. Eram prinsa in prognoze pentru doomiizecele retailului local de confectii.

Totusi, m-am oprit si m-am dat pe gugal, pe subiectul-invitatie. Dar mi-am continuat analizele, zicandu-mi ca pierd mai croitorie pentru soare si vant decat design. Si ca nu e neaparat sa o descopar atunci.

Prin decembrie, tot anul trecut, am stat la un reality-check cu Diane Pernet. Am intrebat-o si cu ce ramane in gand dupa ce a descusut o saptamana la creativitatea romaneasca? “M-as intoarce in Franta imbracata in creatiile Biancai Popp”, mi-a marturisit. Si m-a lasat tablou [dar la fel de indoita de design ca in iunie].

Ieri, de foame, am luat-o accelerat pe Victoriei-in-jos. Am intrat, totusi, de curiozitatea macinanda a meseriei, intr-un magazin care a umplut, de curand, unul dintre golurile foarte vizibile ale arterei.

Am uitat de stomac, zece minute, printre piesele-chilipir Chloe, Missoni si Moschino [din colectii trecute, pana in 150 de euro], se-ntelege! Si-am descoperit, dupa juma’ de an, si piesele Biancai Popp; singurul creator roman din butic [sunt tot indoita, daca sunteti curiosi].

M-am intrebat, sigur, cum se face CA? Ma amagesc cu urmatoarea explicatie: un buyer i-a cules piesele, cu multa incredere, dupa ce a citit povestile mele cu Diane Pernet, hehe… Cel mai probabil: magazinul-chilipir e chiar al creatoarei, care s-a gandit ca e vremea sa si traiasca din moda [etichete] in RO.

Voi cum “simtiti” creatiile ei?

>Revistele glossy, in "bataia" lui 2010

>Cum vor mai obtine REZULTATE in piata si cat e de MUST prezenta online?

Cand Procter&Gamble, companie fruntasa in clasamentul advertiserilor, isi reduce, pentru prima data in istorie, cheltuielile de promovare, de la un an la altul, e semn ca afacerile nu mai sunt ce-au fost.

Cand si L’Oreal, si Unilever conteaza, din primul semestru al lui 2009, pe un buget de publicitate cu 60% mai mic decat in primul semestru din 2008, e semn de criza in presa glossy romaneasca.

Invataturile lui 2009 pentru mass-media locala: timpul inseamna bani, mai ales cand ii pierzi; el poate insemna si disparitia, daca nu-ti ajustezi realist costurile la noul nivel al veniturilor.

In anul de criza, cele mai afectate segmente media din Romania au fost printul (-50%) si OOH-ul (-35%). Televiziunea a inregistrat si ea un minus de 30% in veniturile din publicitate; cea mai severa scadere inregistrata vreodata de acest mediu, chiar daca a trait un an electoral.

Daca e sa gandim in bugete de publicitate, dominatia televiziunii va continua, fara indoiala, in 2010. Dubiile apar la felul in care se vor imparti bugetele advertiserilor intre print si online, anul acesta, si la tipul de continut editorial care va atrage mai multi consumatori, implicit mai multi bani.

De cateva luni, de cand au inceput sa se stranga datele-cheie din presa lui 2009 (inchideri de publicatii, concedieri, inaugurari de divizii new-media), apar constant predictii.

Ca Internetul e viitorul pentru presa si ca se va transforma, in cinci ani, in al doilea cel mai important mediu de publicitate si in Romania. Ca cititul ziarului de hartie la cafea va ajunge la fel de raspandit ca filatelia, intr-un deceniu.

Ca e de amplificat, incet-incet, discutia despre perceperea taxelor pentru continutul online. Ca traim si noi o Revolutie a pixelilor care castiga teren pe repede-nainte.

Locul revistelor glossy in Revolutie sau despre o posibila existenta profitabila in print

„Glossy-urile au sanse de supravietuire in print fiindca sunt aspiratoare de reclama. Oricata criza e, banii tot mai apar in segment. Continutul are, totusi, probleme mari, in Romania”, puncteaza analistul media Iulian Comanescu.

Publicatiile glossy sunt inca intelese ca pline de mondenitati, pe plan local. Astfel ca, pentru a avea rezultate in piata, in 2010, revistele vor trebui sa produca, in print, un continut de calitate care sa inlature prejudecata frivolitatii: „Important va fi sa vina cu o oferta editoriala cu adevarat de calitate. Probabil ca cititoarele ar plati bani buni pentru asa ceva”.

Ele vor trebui sa invete sa functioneze, de fapt, dupa logica americana a tipologiei, care le cere colectionabile.

Hartia va ramane mereu favorizata in zona revistelor de foarte buna calitate tipografica, potrivite pentru momentele de ragaz prin materiale care tin piept trecerii timpului, care ofera, judicios, imaginea lumii la un moment dat si povestile, istet scrise, ale unor personaje relevante.

„Teoria mea e ca, la fel cum avem carte-obiect, vom avea si reviste-obiect”, anticipeaza Iulian Comanescu.

Glossy fashion-related: cum, pentru cine, unde?

„Ce vrei sa fii pentru cititorii tai?” e intrebarea-cheie si in publishingul de reviste de moda, in 2010, in opinia lui Stefan Liute, directorul de strategie al agentiei de branding Grapefruit.

De la confidenta sau partenera de evadare la mentor sau retetar, cu cat e mai clar raspunsul, cu atat e mai clar ce continut si ce atitudine vor construi o diferentiere pentru o revista care urmareste rezultate in piata.

„Vad viitorul luminos, daca revista de moda va intelege sa faca bine the basics: sa segmenteze piata consumatorilor de moda, sa tinteasca un segment bun, atractiv economic si sa se pozitioneze limpede in mintea colectiva a acelui segment. Ma astept ca un astfel de proces sa duca la revelatia ca un glossy fashion-related nu va avea niciodata, local, o audienta mai mare decat unul celebrity-related, ci poate una mai elevata si mai influenta”, explica Stefan Liute.

Cat despre oportunitatea de a „trece” online, inteleasa de la o vreme, nejustificat, ca „un must”, specialistul in branding nu crede ca tine de profilul revistei, ci de nevoile consumatorilor ei. El reaminteste ca, in 2010, online-ul e, inca, in Romania, „ruda saraca a printului, ce se ofera gratis doritorilor”…

Lucian Ionita, publisher Sanoma Hearst, unul dintre cei mai importanti editori locali de reviste, puncteaza ca in online nu poti „trece” decat brandul, de a carui crestere te ingrijesti, aici, mult diferit de offline, atat la nivel de continut, cat si la nivel de interactiune cu consumatorul.

El anticipeaza o stabilizare financiara a revistelor pentru 2012 (la nivelul bugetelor din 2008); abia atunci crede ca va veni si vremea experimentelor rasunatoare online.

P.S. Eu continuu sa cred ca iarna nu e ca vara, ca online-ul nu e offline si ca Romania nu e SUA! Apropou de rezultate in piata: revin curand cu artificiile de continut si ambalaj vizibile, din vara lui 2009, pe alocuri, in presa glossy straineza.

>IUBIRI-MINUNE, povesti muritoare?

>O fata si-a dorit, la noroc, pe un blog, o cutie de televizor plina cu bomboane.

Si a primit-o! De la un baiat care, pentru ca isi cumparase un TV ca sa-i umple fetei cutia, s-a gandit sa-si ia si o casa, ca tot trebuia depozitat televizorul intr-un spatiu mai… larg decat o garsoniera.

Casa ar fi parut, totusi, prea putin inimoasa doar cu un TV si un burlac-lafaind in ea. Asa ca baiatul s-a gandit sa o ia si de sotie pe fata primitoare de bomboane!

E UN-CEVA-RAR frumos si curajos in intamplarea asta de acum un an. La fel si-n fotografia asta de acum trei ani! Mai stiti si voi povesti de acelasi neam?

Inca un-ceva-rar se va petrece in seara asta, parol, si va rog mult sa-i tinem pumnii! Pe la miezul noptii, un prieten va “urca” sute de baloane la geamul iubitei lui de la etajul sapte al unui colt de Iancului. E ziua EI, o pustoaica salvata dintr-o cearta cu un Mos-Craciun-stradal, pff.

Are sute de fluturi in stomac prietenul meu si zece tehnicieni in jur, afcors. Baloanele, stralucinde, vor lumina pentru cateva minute bune toata felia de cartier si ne rugam sa nu se sperie de tot fata…

Orice ar fi, vorba lui: “Nimicul iti deschide poarta catre CEVA [ce poti visa, incerca, alina, face]. Pentru onoarea noptilor ei”.

To all the men I love

Te vad purtandu-ti camasa alba cu manecile suflecate, in negocieri, sau cardiganul din casmir, cat sa indulcesti sedintele aspre de buro.

Te vad in baschetii nazdravani SweaR si cu bretelele slabite, pe-o bicicleta, printre noroaiele de dimineata ale Bucurestiului, sau in smoching, cu o camasa in carouri rosii si un papion negru oversized, printre pretentiosii unei seri de gala.

Te vad zambind cand iti vine sa-ti inchei toti cei trei nasturi la sacou, de atata frig. Te-mpiedica regula “Sometimes, Always, Never”, de sus in jos, care ti-e sfanta, de la mine…

Te vad chinuindu-te sa alegi UN COSTUM DE DOAMNE-AJUTA, cautand sa fie DESPRE TINE. Iata-i indiciile, de la Simona Hulber, musafirul meu in “pravalie”:

- neaparat din lana; costumul din polyester e mai ieftin, se sifoneaza mai greu, dar te transpira, ohoo

- umerii sacoului ti-i imbratiseaza pe-ai tai

- maneca sacoului se termina unde-ti incepe degetul mare

- camasa iese 1,5 centimetri de sub maneca lui

- incheiat la nasturele de sus (daca e cu doi) sau la cel din mijloc (daca e cu trei), sacoul nu te strange, nici nu te scalda

- pantalonul e comod in talie si face o singura cuta pe pantof

- dunga nu merge nici spre interior, nici spre exterior, semn ca pantalonul e bine croit, iar tivul ajunge pana unde incepe tocul pantofului

La bune achizitii! Cu grija, fara sa insisti pentru un costum lejer, daca esti mai-putin-greu; pentru unul slim, daca esti mai-bine-facut; pentru… un sacou scurt, daca ai picioarele lungi!