Ce vor femeile
de Cristian Sutu*
Cartile ne invata ca femeile vor sa fie dupa cum urmeaza: iubite, respectate, dorite, cautate, considerate de incredere si, uneori, tinute in brate. Iar barbatii vor bilete la meci.
Cu toate acestea, si in ciuda zambetului ce a aparut pe fata ta citind ecuatia de mai sus, nimeni n-a putut sa dovedeasca vreodata cu exactitate, in scheme simple, ce vor femeile. Este ceea ce vreau sa descopar si sa demonstrez in cele ce urmeaza.
Se ia una bucata lista de messenger, se selecteaza personajele de sex feminin si se adreseaza urmatoarea intrebare tampita: “Ce-ti doresti de 1 martie?” Sa vedem:
Un pestisor auriu. Imi doresc sa observ soarele stand intr-o gradina japoneza. (Valentina)
Flori de primavara, gen frezii, ghiocei, zambile. Personal, nu-mi plac lalele decat in gradina. Iar in privinta martisoarelor, le prefer pe acelea traditionale gen potcoava sau doar fir rosu si alb. A, cele din aur nu-mi plac, mi se par kicioase. Daca vrei sa cumperi, cred ca cele de la Muzeul Taranului sunt cele mai inspirate. (Raluca)
Niste liniste. Imi vine sa urlu de stres si nici n-am timp sa bocesc. (Diana)
Asa din prima… Hm… Stiu, frezii care chiar sa aiba miros de frezii, astea nu miros. (Marieta)
Hmm… If it’s taking too long, that means i’m thinking. Ahh… gata, stiu. Un buchet de floarea soarelui. (Teo)
Un cos cu ghiocei si un snur… N-am terminat. Vreau sa ma sune Sutu cand ma trezesc si sa imi spuna ca e primavara. Atat. (Andreea)
Material sau spiritual? Imi doresc o aprobare de la sef pentru un proiect … iar material, nu stiu, un bilet la Aerosmith. Si, evident, clasicul martisor si buchetul de ghiocei
(Anna)
Hmmmmmm… Pe tine. (Mirela)
Un copil. Ba nu. Ala e de 8 martie. De 1 martie vreau doar o cina romantica. (Miruna)
Nimic
(Corina)
Flori si o carte. (Lorena)
Nimic din ce nu mi-as dori in orice alta zi… dar… daca ar fi totusi ceva ce mi-as dori de 1 martie… ar fi… o sticla de 2l de rachie de Banat. (Anca)
Vreau sa fie cald tare, sa ma plimb in tricou si-n pantalonii aia subtiri si sa fac poze multe, la cladiri insorite si oameni fericiti. (Cristina)
Zambile roz. (Valentina)
Habar nu am ce-mi doresc in general. Cine a avut timp sa se gandeasca la 1 martie? (Diana)
Femeile, prin urmare, nu-si doresc mare lucru. Quod erat demonstrandum.
* Sutu e omul care, din cuvinte si imagini, da de pamant cu cei ce-si spun politicieni, de le sar capacele! Nu degeaba se lafaie el intr-un Palat cu interioare de lux… E luxul impartialitatii!
SURPRIZA! Barbati de Colectie
Ladies,
Va scriu dupa ce-am stat sa chibzuiesc la o lista. Lista gentalmenilor care ma indura voios si ma asista atent la… crestere.
Domni pe care-i iubesc tare pentru ca ma inspira sau ma instruiesc, fara sa vrea, si pentru ca imi trantesc un ”Hai, ce mai astepti? Curaj!” sau un ”Hopa, usurel… Ai grija!”, atunci cand nu mai stiu cum sa calc.
Domni care se vor juca cu gandurile si cuvintele, timp de zece zile, aici, in “pravalie”. Domni care ne vor povesti cum le mai umplu lor femeile galetusa de Nirvana! Domni de colectie.
Hai sa-i primim cu dulceata pe musafiri!
>Vise: un Mediafax ca un Reuters
>Jinduiesc la vremea cand Mediafax va scrie, asa cum face acum Reuters, ca trebusoarele astea se-ntampla cu rost si in Romania…
Despre cat si cum valoreaza bloggingul de moda pentru un designer, pe scurt:
“Before, it was the shop that had access to the customer. Now you have direct access.”
“It is a new way of getting in touch with people and finding out what they really feel about your clothes.”
“It’s a great way to reach many more people, to obtain useful inputs!”
>Imbratisari-feshan
>Dorin Dumitru, un oltean-bataios, face iar feshan-uic, din mai-nimic, la Craiova.
Festivalul asta de mode al lui e un eveniment la care ma duc mereu pregatita sa vad niste haine spre-kitsch care se pliaza, insa, pe gusturile, asteptarile si buzunarele oltenilor, niste fatuce subrede care se plimba dezgolite ca sa se-aleaga o missa dintre ele, si, culmea, pe unii dintre cei mai renumiti designeri din lume!

Agatha Ruiz de la Prada si 2 Gun Towers l-au onorat cu prezenta, pana acum, pe Dorin Dumitru, la Craiova. Urmeaza Elie Saab in 2010. Nu stiu cum face, dar reuseste necrezutul, chiar daca “peisajul” nu-l prea ajuta in negocierile cu staff-urile creatorilor internationali…
Dar daca l-ar ajuta cu adevarat? Daca si conceptul, si mizele, si promovarea unui asemenea eveniment ar fi mai putin “nebuloase”? Daca nu s-ar mai cheltui bani doar pentru “entarteimantul” unor balosi-ghiulosi care nu pricep mai-nimic din moda?

Daca si-ar uni Dorin Dumitru fortele cu Alin Galatescu si feshan-uic-ul de la Cluj, care incepe sa capete consistenta prin designerii locali creditati ce i se afiliaza (Wilhelmina Arz, Silvia Serban, Andreea Tincu, Carmen Secareanu, Valentina Vidrascu, Editha Lupea), cu rostul de a obtine garantat si o prezenta internationala inedita in Ardeal, unde lucrurile chiar par sa aiba mai mult gust, mai mult rost si… chiar un public educat?
Poate ca, printr-o asemenea imbratisare, chiar n-am mai vorbi, in trei ani, despre moda locala ca despre o femeie frumoasa care nu iese niciodata din casa – “Ce noroc ca exista, pacat de ea ca n-o vede nimeni!” si nici nu ne-ar mai intreba chiar multi, straini si senini, peste cinci ani: “Care moda romaneasca?”
Eu continuu sa cred ca numai colaborarea strategica a cinci oameni-cheie din industrie va face sa conteze si moda asta a noastra! Voi ce credeti? Pe cine ati pune la socoteala?
>Nevoia de DESIGNER
>Dika, Yokko, Nissa, Ma Dame, La Femme.
Toate, branduri romanesti cu oferte de haine de buro. Mai toate, ”obosite”, in lipsa unui designer care sa dea un twist sarafanelor si sacourilor alora gri si bleumarin pentru ladies-corporate, in lipsa improspatarii saptamanale a magazinelor cu minicolectii.
De amuzament: stiti cum se obtine creativitatea-n croi in afacerile astea neaose? Patroana isi da hainele cumparate din strainatate la descusut, atelierul ia tiparul si gata-i NOUL model pentru magazinul propriu.
Voi de unde va imbracati pentru buro? Simtiti nevoia interventiei ingenioase, de designer, in hainele de munca?


