>GENTALMENILOR cititori

>Care sunt cele cinci magazine de imbracaminte si accesorii de top pe care le-ai recomanda, spre explorare, unui domn, in calatoriile lui in strainatate?

Laszlo Forray, high-end fashion retail consultant

Pentru cunoscatorii de moda cu lifestyle urban: boutique-ul designerului John Varvatos, din SoHo (Spring Street).

Pentru executivi: boutique-ul Baldessarini, din Frankfurt (Opernplatz), cu piese atent selectionate de cunoscatorul Herr Werner.

Pentru atleti: colectia Y3, de la Yohji Yamamoto, la Paris (Avenue des Champs-Elysees).

Pentru cei neinitiati in moda: super-store-ul Armani, din Milano (Via Manzoni), ce acopera o plaja larga de gusturi.

Pentru fashion-victims, metrosexuali si domni cu gusturi elevate: boutique-ul Marithe + Francois Girbaud, din Paris.

>Galetusa de Nirvana [TAKE 2]

>Stiti ce-am descoperit eu in sufrageria unui tata-de-Filip? Un perete in ”buzunarele” caruia toti prietenii casei isi descarca simtirile. Un perete-minune, plin de ”carcali” care mai de care. Un perete de catharsis!

Un gand, de ieri, de la stapanul de perete (shop designer): ”Ba, ma gandesc eu, asa, cu nostalgie, la vremea cand, daca prindeam o surpriza de la o caramela poloneza sau ungureasca, eram in stare sa dorm cu ea, la cat de frumoasa era, doar-doar visa-voi in culori!”

Hai cu mine pe la domnul Bebe!

La cat e de contrafacut, nici eu nu mai stiu cum se scrie corect, desfasurat, D&G. Ceea ce ma duce cu gandul, fara sa clipesc, la cat de fin ne joaca pe degete chinezii.

Tare sunt curioasa ce mesteresc ei in Romania si in ce vise se scalda pe taramurile astea, asa ca planuiesc o vizita de documentare pe cea mai mare ”platforma de shopping” din tara, pe la domnul Bebe.

Am fost simpatic avertizata, afcors: ”Europa si Dragonul Rosu au iz interlop”. Semn ca e de notat, in gand, detaliile ACELUI ”urat si dubios”, pana nu intra buldozerele! Si, mai ales, ca e de cautat, de aflat si de tradus, in toata murdaria, o poveste de vis.

Eu am hotarat sa-i dau cartierului chinezesc sansa la imprevizibilul bun. Stiti vreun ”temerar” de-o curiozitate bolnava caruia i-ar placea sa ma insoteasca in plimbareala mea cu rost?

>Armani, Valentino sau Gucci?

>Alsa, grupul local de moda care opereaza francizele Ermenegildo Zegna si Max Mara in Romania, va plusa, curand, pe segmentul modei masculine.

Daniel Rosner, Managing Director, mi-a confirmat ca negociaza cu cateva grupuri de renume. Ca isi face, de fapt, iar incalzirea, chiar daca si 2010 e un an de management de criza…

Armani, Valentino sau Gucci – care v-ati dori sa fie lansarea premium curajoasa a lui 2010 pentru gentalmenii din Romania?

Eu, una, abia astept sa se inmulteasca magazinele monobrand care deturneaza blingul; care vor incetateni, Doamne-ajuta, luxul cu piese curate, atemporale, impecabil finisate si vandute!

Managementul reputatiei

MOTTO ”Ai grija la anturaj!” (i-a soptit Gheara lui Mutu…)

A. Gestionezi afacerile din Romania ale unui brand italian de-o finete si de-un exclusivism care fac, de la usa magazinului, din orice client, un gentleman. Offline te zaresc mereu imbracat impecabil. Online mi te prezinti cam dezbracat si, la naiba, cam fara ”patratele”…

Dar cum de nu mi-a trecut prin cap pana acum? O sa-ti cer interviul acela cu profunzime de business comentandu-ti poza la bustul gol de pe Facebook. Imposibil sa nu-l obtin, nu?

B. Traiesti de pe seama achizitiilor lui Gigi Becali si a celor care inteleg doar ca, la o haina al naibii de scumpa, purtatorul e, fara tagada, al naibii de valoros; cei care populeaza Romania doar ca sa tipe ca au bani si ca se imbraca de la tine, mai precis.

Pentru ca luxul pe care-l manageriezi e, de fapt, la origini, despre decenta si aristocratie, nu te abtii sa declari, un pic, acolo, online, ca, la tine in magazin, clientii nu discuta pe subiecte atat de frivole ca banii! Sa ”dea” ca la mama lui, sa pari si tu o lady, nu?

MORALA Draga A si Draga B, v-a cam ”furat” Internetul si ati cam uitat de VOI. Dar nah, Internetul e asa un anturaj prietenos, ca n-aveati cum sa credeti, din prima, cat va poate taxa la REPUTATIE. Totusi, poate ar fi bine ca eul din online sa comunice mai des si mai eficient cu eul din offline, in cazul fiecaruia, macar de acum inainte. De credibilitate, nu de alta…

>Ditamai RATEUL

>Luna trecuta, mii de internauti japonezi au ajuns pachete de nervi cu funda Abercrombie&Fitch. Brandul american si-a ratat intrarea in Tokio, dezamagindu-si fanii prin aroganta politicii de pricing si de customer-care.

In Japonia, a doua economie din lume, grav afectata de criza, gusturile s-au schimbat radical in 2009. Japonezii, marii iubitori ai opulentei brandurilor europene de lux, si-au regandit look-urile, in recesiune, din piese mult mai curate, versatile si politicoase ca pret.

Versace si-a inchis magazinele, Vuitton a renuntat la planul de deschidere a magazinului din capitala, unde n-ar mai avea pe ce “victime” ale modei sa conteze, iar pe artera prestigioasa de shopping Kotto Dori, retailerii cu “orice la 10 euro” au invadat spatiile in care acum doi ani se vindeau pantofii de lux cu 2.000 de euro/perechea.

De sperietura si de chibzuinta, brandurile Uniqlo, H&M si Forever 21 au ajuns, pentru japonezi, din cheap, ubercool; singurele afaceri profitabile, de fapt, in 2009-2010, care sustin un boom low-price in piata locala.

Mersul pietei japoneze e, anul acesta, mult prea clar, asadar, pentru a accepta lansarea Abercrombie&Fitch la Tokio cu preturi duble fata de cele practicate in Statele Unite… O decizie care denota aroganta retailerului american, dupa ani buni de speculatii privind intrarea sa in piata asiatica; o manipulare a asteptarii care n-a ”prins”, insa, decat in primele cateva zile.

Cumparatorii japonezi au lansat critici vehemente chiar din prima saptamana de la lansare: un sondaj realizat de unul dintre ziarele din capitala a demonstrat nemultumirea a 80% dintre vizitatori privind politica de preturi A&F si a revelat nemultumirile legate de politica de customer-care.

Abercrombie&Fitch a ales sa urmeze o strategie de marketare si promovare tipic americana, mult prea agresiva, chiar frivola, pentru cultura de shopping a japonezilor.

Pentru a face experienta de brand cat mai autentica, retailerul lucreaza cu personal american si la Tokio, ceea ce impiedica, insa, acuratetea comunicarii in vanzari, pentru ca foarte putini angajati vorbesc japoneza.

Oricat de ”flamanzi” dupa importuri ar putea parea consumatorii locali, daca sunt obligati, o singura data, la ei acasa, sa cumpere haine chinuindu-se sa vorbeasca engleza, nu se vor mai intoarce vreodata in magazin…

Personalul A&F dezamageste, potrivit sondajului, si prin faptul ca nu respecta regulile de baza ale politetii japoneze. Consilierii canta si danseaza in magazin, transformand spatiul comercial, oricum mult prea galagios si obscur – reconstituire a atmosferei disco a anilor 90 – intr-un spatiu claustrofob pentru clienti.

Pieptul lor dezgolit, marca a sex-appeal-ului brandului american, buna parte din pozitionarea sa, depaseste, de asemenea, cu mult felul in care japonezii inteleg grija fata de consumator.

Intr-o tara cu o faimoasa adversitate fata de mirosuri puternice, retailerul american isi pompeaza in magazin, prin ventilatie, parfumul deloc subtil, fara nicio ezitare, pentru a intregi, desigur, experienta de brand…

Intr-o piata in care Uniqlo, prin simplitatea si, implicit, versatilitatea lui, domina in alegerile consumatorilor, retailerul american propune piese care tipa A&F si care ofera foarte putine posibilitati de styling personalizat…

Sa nu fi facut Abercrombie&Fitch niciun efort de a intelege nevoile si asteptarile japonezilor pentru a-si armoniza interesele cu ale acestora?

Ca a fost aroganta, ca a fost ignoranta, magazinul americanilor din Tokio e, fara indoiala, unul dintre cele mai mari rateuri ale ultimilor ani.

>Un alt fel de critica / Ovidiu Buta

>Daca inainte reglam sistemul prin scris, in mod continuu si sustinut, acum il reglez prin alte parghii, care nu necesita neaparat existenta opiniei explicite.

Sunt intr-o alta etapa a vietii mele profesionale, in care critica poate sa arate altfel. Acum gestionez partea de moda a unei reviste de top, ceea ce inseamna ca selectia pe care o fac, evitand in mod obiectiv unele nume, se cheama tot critica.

”Am invatat ca a ignora poate avea o putere mai mare decat a critica intr-o revista”, via Dialog Textil.

>Cum mai conteaza MODA intre toate

>Ce-mi doream eu zilele trecute? Sa facem sa conteze si MODA, intre toate celelalte! Hop-tzop, m-am trezit ca EA conteaza cam prea mult. Si nu asa cum i-ar face bine.

Via Biroul de Moravuri Usoare

Dupa divortul de Dinu Cismarescu si despartirea de Vladimir Cohn, Venera Arapu a cam ramas, cum zic specialistii, fara cash flow, asa incat clubul Gaia, unde era actionar, a devenit o miza interesanta si urgenta. Numai ca-n vremuri de criza sampania de fite curge mai greu in facturier.

„E adevarat, societatea Trend Project, FOSTA proprietara a Clubul Gaia, traverseaza o perioada nu tocmai fasta. Si, culmea, nu din cauza crizei economice, ci din cauza unei crize de caracter”, zice Madalina Dorobantu.

„Din pacate, ca orice minune, asocierea dintre mine si Venera Arapu a durat doar trei ani, intrucat Venera Arapu a dorit sa preia controlul clubului, incercand, prin santaj, sa-mi forteze mana pentru a-i ceda aproape gratuit intreaga afacere”.

Restul e scandal.