>Cum mi-am petrecut sfarsitul crizei

>Nu, n-o sa iasa nimeni la TV sa ne spuna ca s-a sfarsit. Si tot asteptand sa “sune” de non-criza, dupa dulcele nostru obicei, o sa ratam ce-ar fi mai cu talc de povestit copiilor, din vremuri de jale: cum am riscat si am castigat, pentru ca ne-am facut primii curaj.

Despre “Cum mi-am petrecut istet sfarsitul crizei” vorbesc, afcors! Si nu degeaba. Si nu fara exemple de gandire sanatoasa.

Zilele trecute m-am revazut cu domnu’ Gigi de la Brasov. Businessul ii merge bine: inca face niste blugi “sa-i mananci” pentru multe branduri hip din lumea larga. Marcile astea au, insa, magazine oriunde altundeva decat in Romania, de aici baiul si nefericirea producatorului: nu-si vede aproape deloc munca pe strazile din tara…

E criza! E criza. E criza? O fi. Dar domnu’ Gigi e gata sa riste sa scoata o colectie proprie de blugi “de avangarda”, la preturi politicoase, “nicidecum ca Desigual”. E gata sa deschida si niste magazine, sub un brand “cu forta”, in orasele care jinduiesc dupa MODA. Cu ambitia de a elimina incet-incet “albastrul ala urat” din alegerile romanilor.

“Ce daca nu s-a redresat oficial consumul? Eu vreau o alta moda a strazii in trei ani si, ca s-o am, trebuie sa insinuez o alternativa la blugii aia plictisitori chiar de acum”, mi-a marturisit brasoveanul.

Si mi-am zis, bucuroasa: uite-un om care-si petrece istet sfarsitul crizei!

No, cum mai e sa fii femeie?

Womanity e-un “mozaic” interactiv. Un loc ce cauta, strange si impartaseste ganduri si sentimente despre cum mai e sa fii femeie. Un site de expresie si schimb marca Thierry Mugler & MSN.

Privit atent, e-un user generated content ce nazuieste dupa insights / drivers. Un focus grup tare istet, ce nu agaseaza mai deloc, asa-i? O inspiratie pentru noi tipuri si concepte brici de produse de lux, se-ntelege.

“Poate cea mai relevanta pentru Noua Ordine e intinderea stapanirii consumatorului chiar in zona creatiei”, scriam eu odata. “We are ready to become whatever the users want”, declara mai marii grupului Clarins, confirmand profetia.

No, ladies, cum mai e sa fii femeie? Si cam ce produs ar trebui sa se inventeze ca sa va unga pe voi la suflet anul asta?

>Voi v-ati facut provizia de MOV?

>Basescu a facut din violet “culoarea anului”. A declarat la teve cat e de magica, deci nu mai e indoiala (si nici scapare) in popor…

Asa ca nu pot sa nu ma intreb cum a mers vanzarea de haine si accesorii mov la reducerile de toamna-iarna. Sau in ce procent s-au gandit retailerii sa introduca in magazine culoarea asta minune pentru primavara-vara. Tre’ verificat!

Voi ce credeti, pana una-alta: or da romanii bani sa-si faca special provizii de violet? Sa fi ajuns presedintele asa un div-influentator?

CREDIT PHOTO – Mediafax

>Cum sa facem, totusi?

>In Romania, MODA n-a fost niciodata inteleasa in toate “arderile” ei – creatie, productie, marketare, distributie, comunicare. De aceea nici n-a ajuns sa conteze cu adevarat, ca business, in 2010.

Daca ar fi fost astfel inteleasa, n-am privi acum cu jind la Turcia. O tara care a investit din timp zeci de miliarde de euro in industria sa de textile si confectii; care si-a propus sa raspandeasca prin Instanbul Fashion Week cel putin zece branduri proprii in toata lumea, pana in 2023.

Care, cu preturi de productie ceva mai mari ca in China, insa cu materiale mai bune si cu design “agatator” – spun buyerii parizieni, are ambitia sa ajunga, din centru manufacturier, centru de referinta al creatiei vestimentare; care se bucura, din 2010, de-un Vogue local.

Daca ar fi fost astfel inteleasa, nu ne-am fi intalnit cu o intarziere de zece ani, la un eveniment Fashion&Business, la World Trade Center Bucharest, cu rost de… “Intrebari/ Raspunsuri care vor schimba viitorul Industriei Modei din Romania” (?!)

Un Forum despre “ce sa facem cu ce a mai ramas”

Industria noastra de T&C e pe muchie de cutit. Nu mai avem producatori locali de materie prima. Nu am avut mai niciodata targuri locale business-to-business pentru confectioneri, cu focus pe contractare. Legislatia favorizeaza “teparii” iar brandurile romanesti care apuca sa scoata putin capul “se sfarsesc” in competitia neloiala cu chinezariile.

Totusi, 350.000 de oameni lucreaza inca in productia de imbracaminte (un milion, acum trei ani…), la fabrici care supravietuiesc din comenzile de tip lohn ale nemtilor, francezilor, italienilor si britanicilor. Nu mult timp de-acum, insa…

De ce? Pentru ca, in curand, daca nu vor oferi si altceva decat o executie impecabila tehnologic (cu materialul si dupa modelul clientului), vor fi judecate exclusiv dupa pret si vor ajunge sa piarda mereu manopera (cu exceptia orderelor migaloase de la brandurile high-end) in favoarea fabricilor asiatice.

Rene Mardellat, coordonatorul cooperarii franco-romane pentru industria de T&C, crede ca se impun, astfel, noi competente pentru producatorii romani: “E vremea sa puteti oferi mini-colectii clientilor, integrand impecabil tendintele in productie. E vremea sa profitati cat mai curajos de pozitia geografica strategica pe care o aveti fata de pietele-cheie. E vremea sa puteti livra fast-fashion“.

El ii incurajeaza pe confectionerii locali chiar sa isi lanseze marci proprii, parafand un parteneriat istet creatie-productie; sa produca, insa, dupa anumite standarde creative si la preturi corecte; sa-si scoata neaparat brandurile in lume, la targurile si saloanele Eurovet si Igedo, si sa-si evalueze, acolo, atent, concurenta.

Maria Parcalabescu, reprezentant al Ministerului IMMM-urilor, Comertului si Mediului de Afaceri, garanteaza ca participarea la targurile internationale va fi sustinuta financiar de Stat: “Chiar fac un apel la firme sa se inscrie sa isi promoveze produsele la aceste manifestari. Ministerul le ajuta sa plateasca chiria, sa amenajeze standul si acopera 50% din cheltuielile de deplasare si cazare pentru un delegat”.

Sa ne incumetam sa fim jucatori!”, indeamna senatorul Sorina Placinta, profesionist cu background puternic in gestionarea productiei Sorste si Artifex pentru branduri ca IKEA, H&M, Benetton, Luisa Spagnoli, Marella, Marina Rinaldi, D&G, Massimo Dutti, Valentino. “Statul nu trebuie sa ne ajute decat cu legi corecte”.

Pana cand consumul local se va revigora, exportul va fi, cu siguranta, sansa modei romanesti. Dar numai printr-un efort sustinut creatie – productie – marketare – distributie – comunicare!

De unde, totusi, marketeri sau comunicatori, pe segment? Dupa ureche, cu fler sau prin mimetism, pe moment… Cu asteptari mari de la scolile romanesti de moda care, prin parteneriatele cu scoli prestigioase din Franta, Germania, Italia sau Marea Britanie – unul dintre ele, incheiat chiar la Forum, vor “livra” curand modei locale si oameni ce transforma profesionist ideile in idei vandabile.

>Noi cum ne-om creste copiii?

>”Lui Andrei ii plac fetele si fetitele. Se bucura cand le vede, le urmareste prin parc si pe aleile dintre blocuri, le rade strengareste, le fura pietrele, se impiedica de vede vreuna mai fistichie.

Le cauta compania.

Semn bun dupa taica-sau, dar chin pentru mine, caci trebuie sa-l pazesc sa nu le scuipe din prea mult entuziasm sau sa-l ridic cand cade pe panta abrupta din parc, dupa ce incearca sa o ia pe scurtatura sa prinda o codana blonda”.

Mama de Andrei-mic isi creste puiul cu bunele si cu relele lui 2010. Si cu o siguranta, tot a vremurilor noastre: ca fusta n-are ce cauta in garderoba lui; ca el, baietelul, e despre pan-ta-loni.

Eu o sa-mi cresc copilul, oare, cu aceeasi siguranta vestimentara, in zece ani de acum?

Anul asta se tot insinueaza o intrebare: “Are we ready to discuss skirt lengths for men?” Fusta pentru barbati nu mai apare doar in colectiile de podium, ci in moda tuturor strazilor “desuetei” Europe.

Cat credeti ca mai e pana sa ajunga, din excentricitate, un obicei de consum?