>Mango. Mai dubios de atat…

>Rasfoind un glossy romanesc ravasitoor, am citit eu acum vreo cateva luni urmatoarele: “Fusta din piele Mango. Pretul, la cerere”. Si-am ramas nitel marcata. Carevasazica, un retailer mass-market isi da aere high-end asa, peste noapte. Isi permite si e si usor de crezut, mi-am zis. Doar, in Romania, Zara e-un Dumnezeu [bleah].

Mai sa uit trebusoara… Dar a venit vestea: “Prezentare de colectie primavara-vara 2010 Mango. La Muzeul National de Arta Contemporana. Intrarea, numai pe baza de invitatie”. Retailerul tzipa, iar, a exclusivism. Ieftin. Pentru ca in magazinele Mango din Romania n-am vazut altceva decat “paruiala” intre adolescente pe mocaciuni.

O crea fi’su lui Oscar de la Renta cateva tricouri “editie limitata” pentru Mango. Si o fi diva Scarlet Johansson imaginea de brand. Dar prea nu face el cat isi doreste sa ne inchipuim ca face… Deloc. De acord?

>SELECTZIUNI

>VOI VEDETI CE VAD SI EU?

PHOTO CREDIT: Jak&Jil + Fred the Mole

>Caderi cu tronc (cu rost de business)

>2010 e anul refugiului in povesti, vise si fantezii. Un an in care moda ne hraneste, cum poate ea mai istet si mai bine inspirat, dorinta de evadare, reasezandu-se, incet-incet, ca business.

Cum i-a cazut Alice cu tronc modei

Pentru Zac Posen si Donatella Versace, Alice a fost o inspiratie in construirea look-ului good-girl-gone-bad din colectiile de primavara-vara. Pentru magazinele Printemps si Selfridges, Tara Minunilor a ajuns peisaj de vitrine-fantezie postcriza.

Alice in Tara Minunilor a cazut cu tronc, asadar, si designerilor, si retailerilor. De ce? Poate pentru ca magia vizuala a productiei cinematografice reuseste sa-i poarte pe consumatori neasteptat de departe de propriile reprezentari onirice ale dorintei de evadare.

Orice fashion-item conectat la poveste capata, astfel, o incarcatura magica si devine must-have. De aici, miscarile de afaceri din primavara lui 2010: Furla a lansat geanta cu inchizatoare sub forma unui cap de iepure iar OPI, colectia de oje Palarierul Nebun.

Studiourile de film Disney, in parteneriat cu designerul Tom Binns, vor scoate curand pe piata o colectie de bijuterii de lux mixand iconuri ale povestii. Swarovski a prezentat deja o minicolectie de coliere si bratari Alice-kinda ce pot fi purtate, fara sa tipe a fanatism, pe timpul zilei.

Cum le-a cazut imprimeul Liberty cu tronc retailerilor internationali de moda

In 2009, la vernisajul expozitiei Prints Charming, Liberty a “scaldat” cladiri, canapele si biciclete londoneze in imprimeurile sale, oferind britanicilor un spectacol flower-power.

In 2010, imprimeurile florale tipic englezesti rasar peste tot, in martie, in colectiile retailerilor de moda internationali, din americanul Target in parizianul Merci, japonezul Isetan si milanezul 10 Corso Como.

Colaborarea Target cu iconicul department-store Liberty se manifesta in rochii, salopete, costume de baie si genti imprimate cu flori-fantezie. 10 Corso Como reinterpreteaza, cu ajutorul designerului Kris Ruhs, imprimeurile saizeciste englezesti pe esarfe, genti si costume de baie. Merci se alatura sarbatorii flower-power printr-o colectie florala de textile de casa si decoratiuni interioare. Din Isetan poti achizitiona chiar bandane imprimate Liberty.

Spectacolul floral se regaseste si in segmentul de frumusete: MAC tocmai a lansat o colectie inspirata de imprimeul-fantezie, cu produse impachetate in ambalaj Liberty la cumparare.

PRIMITI SA-NFLORITI, LADIES?

>Gentalmenilor cititori!

>Riscati. Lasati sa vi se intample povesti, domnilor!

A fost un “Buna. Stii, imi placi!”, din senin, pe strada mare. N-a indragostit-o, dar i-a ramas in minte ca un nebun-frumos pentru vremea lui.

A mai fost o casa prea plina de flori, imprastiate tacticos, in lipsa ei. Primul gand, atunci cand le-a descoperit, la intoarcerea in tara: “Cum naiba strang eu toooot?”. I-a starnit cei-mai-cei nervi de amor dintotdeauna.

Si-a mai fost…

>Si cand nu te mai tin steroizii?

>Noi, fetele, povesteam despre un continut tare. Ei, baietii, povestesc, la randul lor, dar despre un continut moale.

Cum pentru ce? Pentru o posibila existenta profitabila in print a revistelor (noi) si a ziarelor (ei). Pentru a mai putea obtine rezultate in piata, in “bataia” vremurilor…

Baietii, in cazul ziarelor, amintesc de steroizii-solutie: cresterile artificiale si isterice de tiraj, cu rost de supravietuire.

Cica n-ar mai conta, pe criza, daca un ziar e “moale” in continut. Mai mult, faptul ca ziarul de hartie n-a daramat niciun ministru ar putea fi chiar un atu in fata advertiserilor ce mai degraba se asociaza cu un ziar “cuminte”, dar care “rupe” in tiraj si in audienta (prin cartile-cado, de exemplu).

Asta ar fi, asadar, logica de supravietuire a ziarelor, in print, pe-acum. Numai sa le tina steroizii pana la profit… Verdictul e ca jurnalistii pur-sange nu mai prea au cum. Ei costa mult si nu se vand.

Nu-mi vine sa cred. Si mi-e ciuda.

>Din amanta, sotie. La timp.

>Industria de textile si confectii a fost una dintre cele mai cuceritoare amante ale Statului roman pana in anii ’00. Atat de descurcareata, incat el nu i-a mai purtat aproape deloc de grija, de atunci. Iar ea a ajuns cam asa, in 2010…

Statul turc, in schimb, a lasat pe mana Industriei sale de T&C – si ea, tot o descurcareata si o cuceritoare, in anii ’90 – vreo 80 de miliarde de dolari, numai in ultimii noua ani. Iar ea a facut din Stat unul dintre gigantii productiei de profil din lume. Motiv chiar bun sa fie luata de sotie in 2009, nu-i asa?

Casnicia lor, una fericita, fara indoiala, cu un prim copil “sa-l mananci!”: Istanbul Fashion Week. Eh, da: Statul turc si Industria lui de textile si confectii vor nepoti de brand foarte curand. 10, mai precis, pana in 2023, care sa vanda moda turceasca in toata lumea!

Preturile de productie din Turcia sunt ceva mai mari ca in China, materialele, mai bune, iar designul, foarte agatator, dupa cum au ajuns sa declare buyerii parizieni la prima editie IFW. Asa ca de ce nu si-ar propune Istanbulul sa ajunga, din centru manufacturier, centru de referinta al creatiei vestimentare, in rand cu Milano si Paris?

De ce nu si-ar propune Statul turc sa imbrace tot Globul, in douaj’ de ani de acum, cu brandurile sale, avand in vedere ca a ales si investit intr-o ea minunata, la timp?

>Mutu-i mai lipsea lu’ Modexpo

>Modexpo isi tot cauta de cativa ani “perspectivele”. Se vrea targ international de moda, dar ajunge, mereu, bazar. Anul asta i-a iesit, totusi, de-o stire business-glam… Noroc cu Mutu.

La targul de la Romexpo, producatorii straini (italieni, turci, polonezi) vin sa-si prezinte colectiile si sa poarte negocieri cu retaileri romani (buyeri) pentru contractari.

Sfarsesc repede in depresie, in lipsa vizitatorilor business, si ajung chiar sa vanda din mostre vizitatorilor “din strada”, numai ca sa-si acopere cheltuielile de deplasare si de stand… A doua oara nu-i mai prinzi la Bucuresti, se-ntelege.

Producatorii romani vand, cu nonsalanta, la bucata si la reducere, tot ce au “in duba”. Nu, pe ei nu-i intereseaza discutiile business-to-business si parteneriatele cu lanturile de magazine. Ei vin la un Modexpo – piata de vanzare cu amanuntul.

Nimic nou in peisaj, in 2010. In afara de-un facelift business-glam al manifestarii: brandul vestimentar Souvenir Clubbing, patronat de Adrian Mutu, si-a prezentat cea mai recenta colectie, la Modexpo, pentru prima oara in Romania, o-no-rand evenimentul!

E chiar ce lipsea pentru ca acest targ sa fie intr-adevar de moda si intr-adevar international. E si cu rost, si… cu gust! (de audiere la Comisia Antidoping) Pai, nu?

Iar acum, stirile

de Sorin Tranca*

Ce vise avusese Doamna Dica de la 2 in acea noapte n-o sa stim niciodata. Un ochi atent ar fi putut spune, totusi, cateva lucruri despre noaptea abia sfarsita, numai privindu-i tremurul fin al gatului aplecat peste storcatorul de fructe.

Doamna Dica isi repezi degetele inca umede spre butonul radioului, eliberand in incapere niste sunete dulci, acompaniate de o mandolina. Umplu generos cele doua pahare albastre, asa cum facuse de nenumarate ori in ultimii 20 de ani si scoase din cuptorul cu microunde croissantele cu migdale, asezandu-le in mijlocul mesei, intre canile de cafea si tacamuri.

Se intoarse in dormitor si facu patul, adaugand intre perne ursuletul, exact in clipa in care din bucatarie crainicul anunta, solemn, ora 7 – “Iar acum, stirile”.

Era ora la care el iesea din baie. Se intoarse si se aseza in fata ferestrei, sorbind din paharul albastru morcovi si mere. Nu-i placuse niciodata combinatia asta, era prea dulce si prea groasa pentru gustul ei, insa cu timpul se obisnuise. Dupa un timp, adaugand, odata cu merele, cateva frunze de patrunjel si un varf de cutit de sare, reusise sa dea bauturii lui preferate o nota personala, la pachet cu un sentiment placut de proprietate.

Termina cu inghitituri prelungi bautura si, intre doua guri de cafea, isi rontai si croissantul. Ploaia spala sarguincioasa teiul din fata ferestrei, aruncand in aerul dintre crengi, cu fiecare valatuc de apa, noi si noi nuante de verde.

Dincolo de gradinita, preluand ca un aspirator masinile din parcari, mica alee pornise sa alinieze, cu cochetarie, cele cateva bijuterii ale familiilor vecine, in drum catre birouri, gradinite, scoli.

Privi indelung cumintenia sirului de masini, observand ca scurgerea lor are ceva din rutina toaletei lui zilnice: intai curatenia corpului, apoi frecatul cu prosopul, apoi barbieritul, apoi crema dupa ras, maioul, camasa, nodul de la cravata, cureaua, sacoul, pantofii, iar intr-o zi ca asta, umbrela si palaria. Zambi tandra si atinse cealalta cana de cafea. Se cam racise.

In baie, zgomotele se intetisera, apa curgea cu intreruperi, cand mai tare, cand mai incet, iar ea isi aduse aminte cum, tineri fiind, obisnuiau sa faca baie impreuna.

Isi povesteau atunci, in liniste, cat de mult se iubeau, cat de greu i-ar fi fost unuia fara celalalt, cum vor ramane pe veci impreuna, cum isi vor ramane credinciosi, iar pielea lor ajungea bun comun, fiindca fara distante, nu mai exista indivizi, iar fara indivizi, nu mai exista orgolii. Iar fara orgolii, dragostea e ferita de nevroze si totul e bine, tot timpul.

“Iar acum, stirile”, spuse din nou crainicul, repetandu-se asa cum se repeta si el, aducand-o adesea la disperare cu seriozitatea, cu rigoarea lui excesiva, pe care ajunsese brusc, intr-o toamna, s-o considere de netrecut, desi initial ii placuse foarte mult.

“Guvernul a aprobat ieri o serie de masuri-cadru in ceea ce priveste cresterea natalitatii si combaterea fenomenului crescand al divortului in cadrul cuplurilor tinere. Primul ministru anunta subsidii importante pentru cabinetele de consiliere matrimoniala si o prima de 10.000 RON la aniversarea a fiecare 10 de ani de casatorie.”

Zambi apos si curata masa, varsand in chiuveta bautura de fructe. Din baie, instalatorul o ruga sa-i aduca o carpa. Isi terminase treaba. Nu, nu voia cafea, era foarte grabit.

*Tranca si agentia lui minune m-au magnetizat. Un DE CE, scurt si la obiect: “DO. Because unless you do, nothing is. And if nothing is, that means we are not. And if we are not, there is no tomorrow. But tomorrow is the 27th, someone’s birthday, so it must be. Therefore we need to, before anything else, do. Thank you”.