My Weblog: kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci Siverek Haber whatsapp toplu mesaj Otel Malzemeleri harddisk dolumu ne demek Pegasus iletisim ucuz burun estetigi Teknoloji Bilim Turkiye Haberleri su tesisat tamiri sisli kombi tamiri satis egitimi cekmekoy elektrikci malatya haber umraniye kornis montaj atasehir elektrikci beykoz elektrikci


rss search

next page next page close

Despre bani, fin de tot, de la mintile FAB, UNIQLO, TIFFANY

Era două dimineaţa, călcam nişte volane-pliseuri şi mi se ridicase tensiunea, îmi blestemam zilele, cunoaşteţi…  Aşteptam să mă “salveze” ceva. Şi-a venit un mail pe telefon care mi-a făcut pielea găinii şi m-a aruncat în fund în pat într-o mare linişte. Tipul care-l scrisese era-n mijlocul uraganului iar uraganul era-n culmea lui, în New York. De CEO-ul Fab vorbesc.

Conştient că are milioane de abonaţi la Newsletter, scria către noi toţi un mesaj despre cât de important era să nu disperăm în momentele alea groaznice şi să avem mare grijă unii de alţii, dacă ne găseam în aceeaşi situaţie ca el şi echipa lui; dacă nu, îşi cerea scuze pentru că, blocat fiind logistic, nu putea livra după obişnuinţe coletele, dar se străduia să nu fie mult sub aşteptări, ca să nu ne încurce vieţile. Spera fantastic la bine şi ne amintea, la final, aşa: Even in tough times, it helps to smile. We’re all designed to – more than ever! M-a câştigat pe viaţă. Iar uraganul, pentru el, cu înţelepciunea asta, a însemnat creştere de business.

Tot din felia “people don’t buy what you do, people buy WHY you do it“, sigur ştiţi câte mii de like-uri strâng pisicile pe net de-o vreme, în poze şi clipuri, şi cât se tot râde pe subiect, doar că se râde prost. Motiv pentru nişte retaileri deştepţi pe nume Uniqlo să se mişte foarte rapid şi fin pe subiect! Apropos: pisicile sunt fantastic de terapeutice, aruncaţi ochii pe nişte studii sau citiţi povestea motanului care a salvat moralul unui orăşel în vreme de criză, Dewey.

Shoppingul trebuie să fie joacă şi terapie, aşa că de ce să nu ia cel mai cool motan al internetului un kil de bani fix pentru că ştie joacă şi terapie, generând tone de bani cu astea? Mă refer la cum s-a pus el pe cucerit fashioniste americane, sub bagheta comercianţilor japonezi, cum lor le-a plăcut la nebunie şi la creşterea de business ce-a urmat. Nu c-aş muri eu după pisici… dar pot fi dumnezeieşti!

În schimb, ador copiii, o binecuvântare pentru alţi retaileri deştepţi, poate vă amintiţi de minunăţia asta de la Tiffany&Co, poate ştiţi şi toată platforma de poveşti şi eforturile brandului de a se mişca isteţ în jurul frumuseţii vieţii în doi, fără să dea în siropos ori ireal şi fără a urmări direct vânzări. Tot acest brand storytelling a avut un ROI neaşteptat, doar într-o lună de eforturi a crescut preţul unei acţiuni a companiei de la 72 la 83 de dolari, ta da!

 

Trebuşoare ca astea mă inspiră pe mine zilnic în munca mea, care-i şi ea despre nişte super WHY-uri şi despre banii care vin garantat după ele ;)


next page next page close

De unde ne mai imbracam. UAD Cluj, baza mea de date

Pe uşa mare de la intrare am o poză cu noi doi mici, începători, luptători, aspiranţi, rezemaţi unul de celălalt. Nu stă multă lume pe uşa mea. El, de exemplu, stă pentru că am crescut la fel de frumos amândoi, de atunci.

Lucian Broscăţean a fermecat prin lume pe la nişte concursuri şi pe la nişte săptămâni ale modei, presa a avut şi tot are multe motive să scrie minunat despre el şi aşa, 40% din reputaţia UAD Cluj, şcoala care l-a format, loc în care şi el a rămas formator, ce fain!, e reputaţia lui, de fapt. Tot 40% din reputaţia şcolii e suma reputaţiilor lui Istvan Cimpan, Alinei Botea, Andrei Cliţan, Smarandei Almăşan, Laurei Popoviciu, alţi designeri clujeni foarte buni, cred eu, vezi fotografiile, împrieteneşte-te cu ei pe Facebook, poartă-i! :) Iar restul de 20%, reputaţia şcolarilor inimoşi care termină cu bine licenţa sau masteratul în fiecare an, din 2010 încoace, un procent cu mari şanse de creştere.

Ar putea să ţină mult şi bine luminile numai pe el, în ţară, dac-ar vrea. Dar nu vrea, are şi el, ca şi mine, o încredere dubioasă că împreună suntem mai puternici, avem mai mult sens. De asta, de-un timp, anual, Lucian Broscăţean îşi invită toţi prietenii relevanţi din industria modei la un show al şcolarilor absolvenţi la Cluj, show în care se implică enorm alături de minunatele doamne Martin şi Basso-Stănescu, show în care îi obligă pe cei mici să fie cu adevărat “de podium”.

Şi aşa, şcolarii sunt ochiţi de presă sau de producători sau de comercianţi şi ajung prin reviste şi pe bloguri, prin fabrici ori ateliere de brand, prin magazine online. Deci ajung să-şi facă efectiv meseria cu ecou la iubitoarele de modă! Iar UAD Cluj nu va fi dat doar unul, două, cinci mari talente, ci o forţă mare creativă, de câteva zeci de inşi, în curând. Forţă de şcoală de design!

Anul ăsta am ajuns la showul pomenit foarte interesată de capete creative care ar putea lucra într-un business mass-market; TinaR, cel de care mă îngrijesc eu. Care ar putea îmbrăca frumos, chiar memorabil uneori, pe bani puţini şi foarte puţini, sute de mii de românce. Iată pe cine am pus ochii, şcolari talentaţi ale căror contacte vi le las pe fotografii, poate vreţi să le faceţi o comandă, să le daţi un prim mare credit! Asta e ce-aş purta eu din ce au gândit ei, fără ezitare ;)

 


next page next page close

Inca doi baieti de nota zece

Mi-ati cerut detalii-detalii-detalii, chiar numerele de telefon ale unora, si nu vi le dau! Dupa barbatii de nota zece merita sa alergi, indicii aveti suficiente la fiecare cat sa-i puteti aprofunda… :) Si-ar mai fi inca doi pe lista!

 

Nu suntem uniti, asta-i problema noastra majora de natie. Iar tipul de care va povestesc acum mi se pare ca e unul dintre acei cativa care traiesc ca s-o rezolve. E un print roman si… nobletea obliga. Nu glumesc!

Ma gandesc la ce a reusit sa faca prin Bergenbier – munca echipei sale de la zero, cat a construit pe brand cu miza solidaritatii, cat de pomenit e si va tot fi acel “Prietenii stiu de ce!”. Dar ma gandesc si la acel “Impreuna suntem mai puternici!“, care as fi putut sa jur ca-i rezolvarea unui brief dat de el, in postura de lider la Vodafone din 2011, o companie foarte vizibil sufletista, mai nou.

De curiozitate: v-a atins empatia asta a companiei intr-atat, incat v-a facut sa dati mai mult din atentie, din respect si din buzunar lui Vodafone sau sa uitati pur si simplu nefericirile din trecutul vostru cu compania sau chiar sa treceti la Vodafone de la Orange ori Cosmote? Pe ganduri sigur v-a pus.

 

In 2009, cucerise Europa avangardista cu baronul Rozalb de Mura, un personaj pe care acest tip inalt, zvelt, nonsalant de urban l-a nascut in domolul Miercurea Ciuc, in tacanitul sever al masinilor de cusut.

Si a venit criza rau iar bugetul de productie a colectiilor dezvoltate pentru labelul up market din jurul baronului a inghetat, fabulosul magazin din Bucuresti care se metamorfoza interior in fiecare sezon fiind inchis. Inca un proiect cu rasunet pe piata internationala, dar fara pic de sustinere locala…

Tare mi-a fost teama ca talentul lui se va irosi. Dar in ciuda greutatilor, nu! S-a recalibrat. L-am simtit iar, in 2011, in brandul Patzaichin, care din prima si-a prezentat creatiile la Berlin Fashion Week ca sa-si masoare fortele cu mai marii lumii. Avea cu ce! Materiale eco-friendly, chiar de provenienta romaneasca, excelenta in design, productie bazata pe recuperarea inovativa a mestesugurilor noastre traditionale, banii si reputatia unui mare fost sportiv.

Brandul va imbraca echipa Romaniei la Jocurile Olimpice de la Londra in niste piese mama-mama, sunt tare-tare mandra de tip, sper ca si voi!


next page next page close

Botezatu face si o treaba foarte buna pentru Romania

Am râs singură în hohote, vreo două minute, înainte să scriu. Mi i-am imaginat pe prietenii mei “apretaţi” spunându-mi cum nu se servesc săptămânal cu niciun film porno, Nu!, cum ar refuza categoric sexul în grup, dac-ar fi să fie, şi, mai ales, cum i-ar striga Biancăi Drăguşanu Piei, drace!, dacă s-ar apropia cu buzele, sânii şi picioarele de ei.

Astea-s doar cordonatele “porcului” de Botezatu, care le trânteşte la TV cu zâmbetul larg. Că bărbaţii noştri de toate zilele or fi nişte sfinţi pe lângă el… Vezi de nu!

Însă nu despre porcenia lui Bote în special vreau să povestesc azi. Nici despre cum omul ştie foarte bine să facă business de modă: paietele-paiete, cristalele-cristale,  prea puţin inspirat integrate în creaţii, deseori cu rezultat kitsch, dar el vinde serios rochii împodobite cu asemenea în Statele Unite ale Americii, Rusia, Islanda, Caraibe, India şi îşi vede de treabă cu bazice în industria locală, online, că-n rest îi ajunge să-l poarte Angela Gheorghiu peste tot, offline.

Pentru ce să intre în scandaluri de modă, să împartă ce cu cine în ţară? Cum zicea foarte senin în urmă cu mai mult de zece ani, într-o emisiune grotescă de-ale lui Tucă: dacă ai bani, poţi să ajungi pe ce podium ai chef, mare designer, iar banii se fac pe pieţele internaţionale, chiar alea exotice pe care le-a accesat el, mare adevăr.

 

Despre o producţie TV pe care o gestionează de o vreme şi prin care face o treabă foarte bună pentru România ţin şi merită să povestesc.

Îi zice Next Top Model şi e un format internaţional adaptat, ca şi Master Chef: după ce trec de un casting “din ochi” printre mii de fete, vreo zece 90-60-90 care visează la apariţii în pictoriale şi reclame de top se prind că-i chin s-ajungi acolo, că nu-i de ajuns să fii slabă şi frumoasă. Asta pentru că sunt trecute de Botezatu şi echipa lui de profesionişti în modelling, make-up, photo prin tot soiul de probe nebuneşti, fizice şi psihice, parc-ar fi în armată. Pentru un contract de 50.000 de euro în străinătate.

V-aţi beţivit, fetele cochetele, credeţi că e distracţie în tabără? Păi ia să vă tundem zero, ca să înţelegeţi că un client vă poate cere aşa ceva oricând. Vă e teamă de natură? Să facem noi nişte călătorii în deşert şi la polul nord, să pozaţi senzual la plus şi minus 50 de grade, să vă treacă toate fricile. Ne oprim şi într-un cimitir vechi de tot, noaptea, pe drumul înapoi în ţară, ca să vă întregim portofoliul cu încă o poză foarte bună.

Şi… vă credeţi de senzaţie, c-aţi ajuns aproape în finală? Păi să vedem cât puteţi alerga alături de soldaţii patriei prin noroi sau cu ce expresivitate răvăşitoare vă distingeţi într-un shooting cu o mare de manechine de plastic în jur.

Showul e chiar educaţie cu televizorul: pune serios pe gânduri şi dă naibii impresia cum că meseria asta-i simplă, ceea ce-i şi trebuia României. Căci jobul de model e greu o-ho şi, culmea, despre mult mai multă muncă şi mult mai multe sacrificii decât cel de vânzătoare sau profesoară sau contabilă sau asistentă, chiar accesibile, la o adică.


next page next page close

Tineti minte: SARTO. C-aici o sa va tot trimiteti iubitii!

Alex să rămână Alex, asta-mi doresc cel mai mult.

Să n-ajungă un apretat cu obsesia sutelor de mii de euro pe an din business. Să fie mereu tipul ăla brunet cu ochi albaştri rău care zburdă prin lume în tenişi, purtând elegant şi electrizant într-o ţinută un mix de trei printuri, cu trenă de tipe suspinând. Şi să facă aşa milionul: învăţând alţi bărbaţi să aibă aceeaşi îndrăzneală şi nonşalanţă, după ce-au prins baza într-ale îmbrăcării şi gentălmaniei.

Vorba unei prietene: “Hopa, există aşa bărbaţi fini, fără să depui tu nişte efort pe lângă ei?”. Există, cu SARTO şi Academia de Stil, proiectele lui Alex.

“Poate n-ar fi fost nimic, dacă n-ai fi scris despre mine în revistă”, mi-a zis acum ceva timp. Faptul că am scris în ghidul de stil Esquire a fost, din senin, acum doi ani, vreme în care era specialist în achiziţii IT la ditamai compania, un credit care i-a dat serios de gândit! “Eu, icon, hmm…”

Şi din provocare în provocare, din exerciţiu în exerciţiu, din credit în credit, şi stilistic, şi afaceristic, Alex a ajuns să lase tot pentru moda masculină unde cred tare că poate avea forţă de locomotivă TGV!

Şi uite că v-aşteaptă iubiţii la showroomul brandului său de costume made to measure să facă să fie mult mai bine şi frumos, na.

 


next page next page close

Daca-mi mai iau un dulap, ce credeti?

Nu vii tu să-i vezi pe copiii ăştia?, îmi scria cineva într-un SMS în seara aia, habar n-aveam cine, cert e că se aştepta să fiu acolo, “mirosindu-i” pe cei mai buni studenţi la Modă dintre toţi tinerii care îşi prezentau colecţiile în Cocor. Şi chiar eram pe drum înspre eveniment cu prietenele mele!

Ieşim rar la evenimente bucureştene, însă când ieşim sigur e cu rost de a găsi prospeţime, super isteţime, alternative wow! Una dintre noi e stilist la cea mai vândută revistă pentru femei din ţară, alta e editor la unul dintre cele mai apreciate bloguri de modă şi frumuseţe pe plan internaţional, alta are grijă online de cel mai puternic magazin de modă high-end din România iar eu am grijă online şi offline de cel mai puternic brand românesc de modă mass-market.

Din businessul în care lucrăm, fiecare putem influenţa câte un pic carierele foarte tinerilor creativi, numai să dăm peste ei! Căci la Cocor, în seara aia, n-am dat. Mai tot şoul a fost ca şi cum ne-am fi uitat la desene animate. Am identificat din zeci de ţinute doar patru corecte, cât de cât frumoase şi purtabile. Ce inspirate, adică sărate şi piperate, dar cu bun simţ, ce făcute pentru oameni? Parcă miza tuturor studenţilor ar fi fost “să-mi iasă special, special spre supranatural”, fără limita ridicolului.

Şi nici nu vă imaginaţi ce ciudă pe noi patru! Pentru că ne-ar plăcea e-norm să avem des despre cine scrie nou femeilor din ţară şi din străinătate, piesele cui alege nou pentru pictoriale, mintea şi mâna cui s-o folosim nou în proiecte mari de creaţie şi producţie pentru fashioniste! Căci despre asta e moda, în final: despre vânzare unor inse care se plimbă cool prin lume, tare mândre de ce poartă, influenţând astfel alegerile altor inse.


Nu mai invoc şcoala în dezastrul din seara aia, nu mai e marele argument, cred în autonomia în învăţare, mai ales anii ăştia; de fapt, cred de mult în ea, pentru că am învăţat singură tot ce ştiu, nu m-a dădăcit nimeni, de la scris pentru hârtie sau ecran la marketing şi comunicare pentru diferite felii de business la  management de proiect online de publishing sau de comerţ.

Aşadar am aşteptări. Mari. Foarte mari. De la cei foarte mici. Vreau ca, dacă-mi mai iau un dulap, cu ei să-l umplu. Unul pe lună să mă facă să-l doresc! Şi apoi să discutăm business. Virtual, dulapul există deja, uite AICI pe cine am ales până acum dintre ăi mai “bătrâni” designeri români, o să tot adaug, poate aveţi recomandări dintre cei foarte tineri!

Vorba aia, de femeie din 2012, ţin de bani atârnându-i pe umeraşele Pinterest ;)


next page next page close

Iubite de la inceput

A fost ca şi cum un Armăsar vechi, stăpân de munte s-ar fi întâlnit cu un Beetle ieşit acum două duminici din producţie, care s-a pus pe urcat serpentinele spre vârful muntelui. El, trecut puţin de 80, eu, trecută puţin mai mult de 20.

Nu mă văzuse de mică, de când mă dădeam cu Pegasu’ verde, cu prea mare viteză pentru o fată, cică, la noi pe stradă. M-a studiat vreo trei minute cât am stat cu el pe bancă, pe aceeaşi stradă, a copilăriei până la 14 ani, în papuci de casă – blugi – cămaşă aurie mătăsoasă şi i-am povestit. Şi m-a întrerupt cu un “Te-am iubit de la început, să ştii!” şi m-a uimit serios cu replica asta, n-a mai reuşit-o nimeni de ceva vreme, cine mă mai iubeşte pe mine de la început?, sunt doi oameni mari şi laţi…

Şi aşa mi-a venit mie acum să fac declaraţia asta wow unor proiecte: deci dragelor, vă iubesc de la început, chit că nu-s nici mama, nici tata pentru voi. Iată-vă!

Cel mai aproape de azi mi-a plăcut că echipa de la Fishington Post l-a întrebat pe Tudor Chirilă care-i ăl mai frumos vers de l-a scris şi el a răspuns cu “Stelele-s pistruii nopţii”, memorabil la noi în gaşcă, cred că şi la voi. Şi mi-a mai plăcut că, în lista de 10 lucruri importante pentru el, Tudor a pus pe 5. “Merită să duci lupte grele ca să afli cine eşti” şi pe 8. “Emoţia; merită căutată.” Citiţi-i pe oamenii de la Friends Advertising la ei pe blog, mereu e ceva de învăţat de acolo de la fiecare musafir, de la fiecare analiză, de la fiecare ştire! M-am prezentat şi eu la raportul de blogger şi manager de marketing şi comunicare al TinaR la ei, aici, văd că lume necunoscută zice că-s superfemeie la sfârşit de interviu, uimitoare-i puterea internetului, zău! :)

Nu ştie mai nimeni ce vârstă am. De fapt, mereu am evitat subiectul, dar odată cu proiectul Sub 25, merită s-o strig: şi ce vârstă, ha! Scrie Gabi Piţurlea despre modă aici şi nu vă las decât două rânduri de-ale ei, despre cine a fost mult înainte de nea Sartorialist şi nu ştiaţi, pun  pariu, ca să vă cuceresc: “Într-un interviu din 1989 spunea, după un scurt moment de reflexie, că moda e armura pe care ne-o punem ca să supravieţuim realităţilor zilnice. După armuri pedalează chiar și acum, la 84 de ani, ca un băieţel pentru care strada e cea mai frumoasă biserică.”

Tipii de la Dapper Gents sunt cei mai frumoşi la cap pentru mine. Nu pentru că proiectul a fost visat cu unul dintre ei în balconul meu de Julietă de pe Eminescu, nici pentru că altul stă în celebra Piaţa Romană, nr.9 şi se tot consultă cu mine pe fotografii şi scriitură. Ci pentru că au trecut atâtea luni de la început şi ei continuă, în gaşcă de 4 prieteni, să le-arate bărbaţilor online cât de elegant poţi umbla şi-n ţara asta, bravo!

Şi pe Pinterest l-am iubit din prima zi, îl aşteptam să mă organizeze perfect în dorinţe-pasiuni, prea mi le împrăştiasem pe tot Facebook-ul. Dacă mă uit bine acum la mine, eu-s despre căzi, bărbaţi bine, cuvinte şi lucruri bijuterie, tot soiul de acasă-uri, umblat în pantofi frumoşi, un eventual dulap nou plin de creaţii ale designerilor români, ploi. Atât! Simplu.

Dac-aş vrea să câştig ceva luna asta, proiectul Scara de Bloc ar fi acel ceva, le-am scris un-doi cum am aflat că există oamenilor de-l meşteresc! Minunat mi se pare să te gândeşti tu, Administraţia Fondului Cultural Naţional, să dai bani la reamenajarea istorică a scărilor cu poveste din Capitală. Şi cum blocul meu e într-o zonă magică, Ioanid-Icoanei, parc-ar merita şi o spoială magică pe-năuntru…

Altele sunt restaurantele bucureştene din TOP3-ul personal după de-ale gurii, poate le ştiţi, au vechime: Harbour, Gargantua, Market 8. Dar el e-un restaurant pe care-l ştiu şi iubesc foarte de la început, e şi nou, mai ales pentru “ori ţi-asumi un statut când vii pe aici, ori stai acasă”. Punctează aşa, de exemplu, despre preţuri la cină: 90 de lei femeile, 120 de lei bărbaţii, 200 de lei milionarii şi invitaţii acestora, 250 de lei (sau 90 de lei fără factură) Preşedintele, miniştrii, parlamentarii; studenţii de la Conservator, Arte, Universitatea din Bucureşti, Teatru şi Teologie au 70% reducere. Neapărat să mergeţi la George Butunoiu şi Oskar! ;)

 


next page next page close

Rasplati pentru supereroine. Caci nu exista supereroi

Sper că n-aşteptaţi un superbărbat să vă facă minuni şi cadouri, sper că vă descurcaţi foarte bine singure, că sunteţi, deci, propriile voastre supereroine măcar o dată pe săptămână, ca să daţi liniştite cu cardul în fiecare weekend, de răsplată!

Eu aşa mi-am propus anul ăsta, mereu comparându-mă pe mine dintr-o vineri cu mine din vinerea următoare: să fiu mai înţeleaptă, mai veselă, mai grijulie cu cine merită, mai plină de idei bune, mai ordonată, mai dormită şi mai la timp, mai verde şi mai lady, schimbătoare de becuri arse pe scară fără nervi că nu se bagă nimeni altcineva la treaba asta cinci zile la rând, mai uimitoare de la o săptămână la alta.

Şi cum îmi iese, cum îmi cumpăr tot felul. Să vă şi recomand una-alta, spor la shopping! :)

 

Colierele Atelier Bijou, s-aveţi de ce să vă ţineţi, în caz că-i cutremur emoţional şi nu-s buzunare prin preajmă

Tricoul Venera Arapu, neapărat să-l purtaţi voi pe el, nu el pe voi

Fustele şi rochiile diafane TinaR plus rochia cu unicorn Irina Irimia, s-arătaţi şi incredibil de cuminte

Borsetele şi genţile de laptop Delikates, ca să luaţi metroul mai des decât taxiul, de mândre, de cool

Bijuteriile Cochet Maison, să se mire toţi de cât de elegant puteţi purta nişte cizme de cauciuc pe fleaşca asta

Rochia Lana cu oameni în poală şi geanta Giuka din ponei, pentru că veţi atrage fantezia cui trebuie


next page

Despre bani, fin de tot, de la mintile FAB, UNIQLO, TIFFANY

Era două dimineaţa, călcam nişte volane-pliseuri şi mi se ridicase tensiunea, îmi...
article post

De unde ne mai imbracam. UAD Cluj, baza mea de date

Pe uşa mare de la intrare am o poză cu noi doi mici, începători, luptători,...
article post
thumbnail Patzaichin article post

Botezatu face si o treaba foarte buna pentru Romania

Am râs singură în hohote, vreo două minute, înainte să scriu. Mi i-am imaginat pe...
article post

Tineti minte: SARTO. C-aici o sa va tot trimiteti iubitii!

Alex să rămână Alex, asta-mi doresc cel mai mult. Să n-ajungă un apretat cu obsesia...
article post

Daca-mi mai iau un dulap, ce credeti?

Nu vii tu să-i vezi pe copiii ăştia?, îmi scria cineva într-un SMS în seara aia,...
article post
thumbnail z224145948_large article post

Rasplati pentru supereroine. Caci nu exista supereroi

Sper că n-aşteptaţi un superbărbat să vă facă minuni şi cadouri, sper că vă...
article post