Bucuresti, imi datorezi macar o petrecere pe acoperis!

Am cearcăne de la tine, aşa că tre’ să mă mozolesc în fiecare dimineaţă sub ochi cu un roll-on din vin. Îmi cade părul din cauza ta, aşa că tre’ să am răbdare la fiecare două zile cu un tratament din plante băţoase. Mă ustură pielea rău la glezne, la talie şi în spatele urechii de la tine, aşa că tre’ s-o scald seară de seară în lapte din pepene roşu. Îmi spamezi mereu dinţii, aşa că tre’ să-mi umble prin gură seringi şi seringi cu soluţie mentoasă anticuloare, nu tocmai yum, la fiecare trei luni.

Mă chinuieşti, Bucureşti! Mă faci să pierd atâââââta timp aiurea cu mine, fix cum Braşov n-ar fi făcut. Aşa că-mi datorezi un spaţiu. Numa’ bun pentru o petrecere pe acoperiş în 11 mai, ne-am înţeles?

Să fie cu baloane de săpun, muzică franţuzească pe casetă, pită proaspătă, fasole bătută, parizer, roşii zemoase şi stafide în ciocolată, că nu mai trăim boieria lui 2006,  da’ să fie! Mulţumesc. Şi-n caz că nu ştiai, aproape m-ai înduioşa şi cu o petrecere în autobuz, da.