My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci


rss search

Bucurestiul in 5 pasi de-ai mei

line

Sunt zile in care o iau pe jos prin Bucuresti si ma opresc in vizite de cercetare la magazine.

Pot fi cine vreau eu, pentru ca, daca aleg sa tac si sa fac doar slalom cu privirea in magazin, in jocul aparentelor cu vanzatorii rolu-mi depinde exclusiv de haine.

Amuzant, dar deloc in regula cu bunul simt.

Ieri mi-am pus o rochie-pulover, colanti, cizme de mushetar si-o blana de vizon. Ghici ce rol am jucat? :)

In Ferrari Store se vopsea de zor la o dunga rosie a podelei, chiar daca magazinul are vreo doua saptamani de cand a fost inaugurat cu trambite. Nimeni nu rascolea, culmea, printre produsele pentru adulti; din cauza mirosului persistent de depozit, poate…

Toata lumea se-nghesuia, insa, la subsol. Familisti-sport machiati cu “habar n-am ce sa-i iau altceva cado” cumparau masini Ferrari in miniatura sau costume de pilot Ferrari pentru pusti sau salopete pentru nou-nascuti branduite Ferrari la 100 de euro bucata. Inspaimantator.

In magazinul Victoria lumea intrase sa-si cumpere ba covoare, ba ceasuri de firma. In cinci ani de Bucuresti n-am dat niciodata pe acolo.

E un “universal” in care trebuie sa ai ochi rabdatori ca sa vezi prin kitsch. Cert e ca te poti alege cu sosete albe foarte bune de vara pe care, daca le stickaresti corespunzator, le poti face cado de Craciun.

La o adica, poti negocia marfa buna cat sa aprovizionezi un nonstop de cartier pentru sarbatori.

In Cochet Image Store era asa de liniste, ca parca nimerisem la muzeu. Baiul? Niste branduri elitiste, care costa al naibii de mult, dar nu fac sa se vada clar ca esti frumos si bogat, n-au cum sa-i imbarlige pe bucuresteni.

Laura Vargalui spune ca acest business-minune a blocat-o cum n-a mai pomenit. Dar de ce n-o fi facand ea petreceri nebune in spatiul acela hip pentru a-si recupera investitia si altfel decat asteptandu-l inca vreo trei ani pe clientul educat intr-ale luxului?

La Marche de Noel, targul de piese de autor-cado instrumentat de Dan Piersinaru la Institutul Francez, am vazut designeri care, culmea, povesteau cu alti designeri despre afaceri; unii chiar isi imbracasera propriile creatii…

Cine a ales sa iasa asa, in gasca, in lume a agatat expati si diplomati de clienti si, cu siguranta, a apucat sa mai inteleaga un pic ca interesele lui sunt tare asemanatoare cu ale altora de aceeasi meserie. Imi miroase cumva a bresla?

Zara m-a primit cum stie mai bine: cu preturi prea mari la orice. Mereu plec intrebandu-ma de ce as da 30 de euro pe-un tricou ce costa 3, de fapt. Tricou imbracat de alte cateva zeci de mii de fete pe planeta asta, hm.

Cei cinci pasi m-au condus catre Flickr, unde am cautat pana in miez de noapte vitrine de Craciun. De toate gasesc in Bucurestiul asta, daca stiu sa caut bine, numai vitrine cool nu. Of!


Facebook comments:


Leave a Reply