Ciocolata cat usa exista

“Şi-o ciocolată cât uşa nu vrei?”.

Asta-mi ziceau ai mei când nu mă potoleam nicicum cu dorinţele. Ca să-mi imaginez uşor şi să mă lămuresc repede că nu-s posibil de împlinit, nu-nu.

Prin urmare, ciocolata asta cât uşa a fost semnul imposibilului pentru mine iar şi iar şi iar şi iar şi tot aşa, că de dorit am ştiut să-mi doresc o-ho-ho-hoo, v-aţi prins.

Dar numai până azi.

Azi când, cu ajutorul pufuleţilor Gusto, după un pitch de MEGAsurprize câştigat în joacă, am dăruit chiar eu o ciocolată cât uşa cuiva cu ditamai sufletul, ştiu-sigur, drept recunoştinţă. Şi ca să (îmi) fie clar odată pentru totdeauna că imposibilul e-o nimica toată. Pe cuvânt!

Aşa că la dorinţe înainte.

“sexy” asta, mai, fetelor…

Ştiu sigur că vrei să fii foarte sexy de Revelionul ăsta.

La naiba, doar ai trecut printr-un an în care ai fost aşa de fugărită de muncă, încât ai uitat de fiecare dată să-ţi reîmprospătezi machiajul şi ai abandonat total gândul tocurilor de 10. Un an în care, cu tot efortul de bine, ai suspinat încontinuu după bogăţia fel-de-fel din 2007…

Măcar de Revelion să-ţi pui piele pe piele şi să umbli cu umerii goi, dublu-parfumaţi sau învelită în blană, cu un roşu foarte scump pe buze, păi nu?

N-am să-ţi fac teoria despre sclipici-gârlă şi mulaje poliesterice. N-am de ce. Doar eşti o lady; ştii bine ce şi cum să alegi. Am şi eu, însă, două recomandări, apropou de “sexy” ăsta de Revelion:

- dacă eşti singură, poartă o rochie cu imprimeu 3D Light creată de Alina Ene; pun pariu că nimeni n-o să mai strălucească aşa la petrecere!

- dacă nu eşti singură, poartă-ţi iubitul cu mândria lui “NOI”; pun pariu că muuuulţi vor uita să strălucească pentru că sunt un cuplu…

Atât. Cu drag de tine, pentru că citeşti mereu.

Undeva pe Victoriei, intre Armani si Gucci

Putea să fie o întâmplare fericită, pe Victoriei.

Ea să-i povestească de ce naiba îi e drag de strada asta aşa mult şi de ce îi creşte inima pe măsură ce Calea se umple de nume tot mai mari iar el s-o “ţină” trei secunde din poveste şi să-i zică “Mă, da’ frumoasă mai eşti”. Atât.

Dar n-a fost, na. Şi la colţul ei de casă, la Max Mara, nici nu s-au pupat, nu.

Totuşi, undeva între Armani şi Gucci de azi, ea s-a întrerupt din poveste ca să dea doi lei la doi pitici de cerşetori. “De ce faci, mă, d-astea?” – el. “Sunteţi foaaaaarte ‘umoasă, domnişoară” – imediat, piticii. De-aia, poate.

**

Şi ieşim noi două de la birou zilele trecute, pe prima mare ninsoare alunecoasă, şi luăm maşina – “Ce contează?” şi coborâm pe Calea Victoriei cu Radio Moş Crăciun.

Ea ţine volanul şi berry-ul cu o mână iar cu cealaltă îşi trage fusta jos, tot mai jos – se schimbă, că tre’ să fie perfect-gata pân-ajungem. Eu stau cu mâinile în poală şi cu obrazul total lipit de geamul meu şi mă uit lung pe geamul ei.

Undeva între Armani şi Gucci, un bărbat şi o femeie cu paltoanele deschise aleargă de mână cu piticul printre fulgi-fulgi. Na! O întâmplare fericită, pe Victoriei. La şase luni după.

Hainele pentru pitzi, a mai sigura afacere

De-o lună, comercianţii de haine decente stau cu marfa în magazine. Adică nu vând. Pentru că nu ninge al naibii. NU-NINGE.

Ei şi-au făcut politicos stocuri de şube. Dar cum vremea nu te cere foarte îmbrăcat şi într-o lună oricum vin reducerile, de ce-ai mai cheltui?

Şi uite aşa ajung retaileri cu fel de fel de afaceri, mai de firmă, mai fără, să-nchidă. Oricum, românii de rând mai merg la mall doar ca să mănânce prost şi să vadă un film prost, în mare.

Cine mai aruncă cu banii, totuşi, prin magazinele din centrele comerciale, la ora asta? Sponsorii piţipoancelor care caută sclipici-gârlă şi care au nevoie să-şi cumpere nonstop haine, altfel mor. Din trei surse!

Prin urmare, unii dintre comercianţii falimentari plănuiesc să deschidă magazine cu haine pentru piţi în 2011. Şi foarte asumat! Nu date după cireş cum c-ar fi pentru femei rasate.

Alt business mai sigur nu văd nici eu, cu mâna pe inimă vă spun, pentru anul viitor.

Voi vedeţi?

Cadouri de Craciun? Vezi AICI, fel-de-fel

Trebuia să vină şi momentul ăsta.

Moment în care insist să vă zic că de Crăciunul lui 2010 nu-i loc de angoasă, proastă inspiraţie sau “rămâne pe ultima sută, văd eu”. Aşa cum din octombrie nu mai e loc de decizii proaste de cumpărare.

De vineri, redacţia ShoppingNews.ro postează zilnic idei de cadouri fel-de-fel, cât să vă clătiţi ochii trei minute, la buro, cu trebuşoare de n-aţi mai văzut sau trebuşoare mult dorite la preţ bun-rău şi să puteţi pune uşor de-o listă.

Pentru orice nevoie specială, lăsaţi un comentariu şi primiţi consultanţă un-doi!

Dac-ar fi după mine, aş ţine butonul de idei de cadouri nonstop pe site. Pentru că prea le dăruim numai la ocazii speciale, la naiba…

La bune achiziţii şi la mulţi oameni fericiţi, măcar în decembrie!

eu si cu tine, blogule, la trei ani dupa

Blogule, azi eu m-am dus iar în supermarket să-l văd pe băiatul ăla cum feliază şunca de pui. Blând, aşa, şi cu emoţie. Cum rar mai prinzi, na. Că e plin de neatenţi.

Mirosea a sentimente acolo, la vitrina lui. Aşa cum miroase şi la tine, uneori, să ştii.

De aia te şi place lumea, îţi zic eu. Şi pentru pistruii tăi stilistici, da… nu neg, nu sări! Şi pentru că mai dai de gândit cu o întrebare despre ţoale cât să nu le laşi să se afunde în categoria aia, cum îi zice, “Prea muieresc”…

Ai tu trei ani, dar anul ăsta i-ai trăit pe toţi, mie mi-e clar.

Ai profeţit la Palatul Şutu o dată – de două ori, ai făcut curte celor mai fermecători în scris bărbaţi şi, cât am fost eu plecată în lume să mă încerc, au grijulit la tine nişte LADIES – mulţumesc Daiana, Irina, Sana, Ioana, Carmen, Iren, Carola, Ileana!

Tu m-ai arătat că nu-s călâie. Tu mi-ai dat ghionturi să-mi scriu damblalele şi pentru lumea mare. Şi-am scris. Scris. Scris. Cu tine am stabilit să merg neapărat să văd ce-i ACOLO şi n-am mers de frică. Frica de bine – că nici nu ţi-am mai zis – dac-ai mai pomenit aşa ceva…

De lângă tine am dispărut la fiecare 22, din vară încoace. Ca să mă întâlnesc cu cititoarele noastre, educatoare de gusturi, simţuri şi ambiţii în grupurile lor. Da, fix aşa!

Ştii ce-aş vrea să fac eu cu ele, blogule, apropou?

Să ne urcăm în maşini în fiecare al treilea week-end din lunile de primăvară şi toamnă ale lui 2011 şi să dăm o tură pe la fabricile de confecţii din România. Să vadă şi ele ce iese, încă, din mâinile românilor. Şi să dea de veste. Pentru ca la Crăciunul lui 2011 măcar 1% dintre români să dăruiască pijamale româneşti, nu chinezeşti…

Asta îmi doresc să-ţi fie relevanţa anul viitor! Sau puterea de conversie la trei ani după.

Draga Mos Craciun,

De când nu ne-am mai văzut am învăţat să scriu şi să fac tocăniţă, mi-au crescut sânii şi în inboxu-mi zac prea multe mesaje de la fel de fel de bărbaţi, nişte derbedei toţi, până la urmă.

Te-ai prins, Moşule, nimic nu mai e ca la cinci ani… ‘nafară de ceva: dorinţa de a primi o ciocolată cât uşa odată-şi-odată. Crezi că se poate la Crăciunul ăsta, apropou?

Să am ce topi şi întinde cu stafide ori cu ardei roşu şi gras pe pită proaspătă tot anul viitor. Să-mi fie dulce, indiferent.

În rest… aş vrea doar să-ţi smulg nişte promisiuni la faza asta, de scrisoare. Că, de exemplu:

- o să fiu ferită de ixeluri şi-n tot doomiiunşpele

- o să găsesc îngeri păzitori pentru copilul meu un-doi

- o să mă trezesc săptămânal cu o gaşcă de lalele pe buro, cu mesajul “Hai, că poţi!”

- o să umblu prin lume alături de cel mai mijtou iubit, ce dacă Andi Moisescu şi Cabral sunt luaţi?

- o să pot pipăi Universul ăsta de poveste chiar din cap de an nou

Vezi tu cum faci să. Văd şi eu cum fac. Şi-o să fie bine.

Mulţumesc frumos,

Paula, fată de blănar, la fix trei ani de blogging

P.S. Ţi-am ataşat o poză, să-ţi mai clăteşti şi tu ochii, Moşule. Eu o ţin pe fata asta pe desktop de juma’ de an şi-mi curg balele după echilibrul ei…

Voi nu, sper ca nu

Dacă aş fi scris de la începuturile noastre, dragi cititori, despre cât de fără-bun-simţ ne mişcăm mulţi dintre noi, clienţi, prin magazine, aţi fi zis că ţin cu ursu’.

Aşa… am scris şi-am tot scris despre lipsa de bun simţ a “ursului”, chiar v-am rugat şi pe voi să scrieţi, că, na, o “cântare” pe sute de voci are mai multe şanse să se facă auzită în piaţă, şi… parcă acum e vremea să fac limpede şi următoarele:

- unii dintre noi au impresia că, la cumpărături, teancul de bani din buzunar e un fel de permis la neghiobie şi nesimţire – PĂCAT

- alţii au convingerea că vânzătoarele trebuie să aibă grijă de copiii lor, astfel încât să nu facă vreun pipi-caca fix în cabina de probă sau să nu cadă vreun manechin pe ei şi să-i paralizeze – GREŞIT

- prea mulţi dintre noi îşi trântesc coşul, în aglomeraţie, în mijlocul drumului şi ţipă ca arşi când îşi iau coate – STUPID

- prea puţini dintre noi lasă o masă curată în food court sau o bluză nemurdărită de fond de ten pe umeraş, în urma lor, şi pentru alţii, oameni şi ei, consumatori şi ei – PĂCAT

Voi nu, nu? Sper că nu.

Altfel cum să mai pun eu magazinele la punct, de acum, pentru noi?