rss search

Ce ti-e si cu VITRINA asta…

line

Eu, când o să mă fac mare, aranjoare de vitrine de poveste vreau să fiu. Vitrine în care să evadeze lumea. Vitrine-terapie. Nici nu vă imaginaţi ce drag mi-e cuvântul ăsta, VITRINĂ! Aşa că l-am urmărit, l-am tot urmărit, să văd ce oameni se lipesc de el şi în câte feluri. Până mă fac şi eu mare, cum ziceam ;)

Întâi a fost o agenţie de provincie care meşterea atent şi curajos şi bine la brandurile Ardealului. Şi încă mai face asta, ce dacă se dă ea, ora exactă-n creativitate, la Bucureşti? În Transilvania, consumatorii se bucură rar de altceva decât pliante… rar colorate şi ele. Vitrina încearcă acel altceva.

Pe urmă a fost o revistă cam… înaintea vremii pentru România. Le scria(m) retailerilor despre cum să-şi amenajeze magazinele delicios şi eficient, despre cum să-şi loializeze consumatorii şi angajaţii, despre marketing de gherilă cu ditamai conversia la casă, despre viaţă isteaţă online, despre câte şi mai câte! Dar în anii în care ei vindeau mult-mult oricum, fără vreun efort. Şi nu, nu-i interesa mai nimic care să facă diferenţa în piaţă pentru brandul lor… Vitrina încerca, totuşi. Venea criza.

Acum e o asociaţie care se străduieşte să-i lege pe studenţii de la modă din Bucureşti de meserie şi de afaceri. Practic, le dă şansa să producă într-un atelier ce desenează ei pe hârtie la şcoală, să înveţe de la construcţie de tipar la finisaje, cu personal calificat alături. Şi să vândă piesele ce ies din toată trebuşoara asta, sub brandul Vitrina, în câteva magazine multibrand din Bucureşti. Minunat, Venera Arapu, mă înclin pentru ambiţie şi efort. Câtă nevoie era!

De acum ce-o urma cu vitrine, ce credeţi?


Facebook comments:


Leave a Reply