Ciocolata cat usa exista
“Şi-o ciocolată cât uşa nu vrei?”.
Asta-mi ziceau ai mei când nu mă potoleam nicicum cu dorinţele. Ca să-mi imaginez uşor şi să mă lămuresc repede că nu-s posibil de împlinit, nu-nu.
Prin urmare, ciocolata asta cât uşa a fost semnul imposibilului pentru mine iar şi iar şi iar şi iar şi tot aşa, că de dorit am ştiut să-mi doresc o-ho-ho-hoo, v-aţi prins.
Dar numai până azi.
Azi când, cu ajutorul pufuleţilor Gusto, după un pitch de MEGAsurprize câştigat în joacă, am dăruit chiar eu o ciocolată cât uşa cuiva cu ditamai sufletul, ştiu-sigur, drept recunoştinţă. Şi ca să (îmi) fie clar odată pentru totdeauna că imposibilul e-o nimica toată. Pe cuvânt!
Aşa că la dorinţe înainte.
Facebook comments:
3 comments
Draga mea,
tu esti cireasa de pe tortul meu 2010. anul asta a fost fantastic: m-am indragostit tare tare, am cunoscut cativa oameni fantastici si nici cu job-ul nu a fost tocmai rau. si acum, cand prinsesem un moment sa ma linistesc, vii tu si ma rascolesti de fericire. din nou. sa stii ca, pentru mine, tu esti, de fapt, mega surpriza. doar ca am primit-o acum cateva luni. usa de ciocolata e facuta doar sa iti scoata in evidenta ochii
multumesc, te imbratisz cu drag si in 2011, fix la inceput, trebuie sa ne vedem neaparat.
MULTUMESC.
p.s. stiu ca de la tine o sa ajunga si la Boris Borisito, Friends, Sasa, mama Nedelschi, tata Negrea, Botarel
) & so on… asa ca imprastierea!!!!!
<3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 etc