rss search

Cum ne relansam parintii?

line

După 25 de ani ai mei şi 50 ai părinţilor mei e vremea noastră împreună, nu doar vremea mea, cum îmi tot repetă ei, sfioşi, că obosiţi nu-s. Ştiu sigur. Iar frământarea e… cum îi conving de asta?

Cum fac ca, atunci când ne adunăm acasă, o dată pe lună, să-i văd vibrând la gândul că e încă mare nevoie de ei undeva şi că prin talentele ori înţelepciunea lor lasă în urmă zâmbete de mare mulţumire ori capete mai luminate? Cum fac să nu am eu timp să povestesc de poveştile lor proaspete? Unele care să nu ţină de taxe şi taxe, fireşte.

Cum fac să conving o mamă prinsă în prăjitureală să-şi împrăştie zilnic bunătăţile prin cofetăriile oraşului sau să-şi deschidă, domnule, o prăjiturie? Sau pe o mamă maestră într-un “job” rar să dea fuga săptămânal la “arte şi meserii”, să predea – ce cuvânt magic – meseria din atelier, nu din cărţi?

Cum fac un tată lider de sindicat ani buni să ţină frâiele unui ONG plin de tineri frumoşi, dar haos? Sau pe un tată care adoră caii, joaca şi copiii să ţină cursuri de echitaţie pentru puşti în ditamai grădina?

CUM FACEM SĂ NE RELANSĂM PĂRINŢII? Până le vin nepoţii mai sunt vreo zece ani, hai, ştim cu toţii.


Facebook comments:

2 comments

line
  1. Rares

    Adu-i acasă pe oamenii care au nevoie de ei.

    line

Leave a Reply