rss search

>Cum sa facem, totusi?

line

>In Romania, MODA n-a fost niciodata inteleasa in toate “arderile” ei – creatie, productie, marketare, distributie, comunicare. De aceea nici n-a ajuns sa conteze cu adevarat, ca business, in 2010.

Daca ar fi fost astfel inteleasa, n-am privi acum cu jind la Turcia. O tara care a investit din timp zeci de miliarde de euro in industria sa de textile si confectii; care si-a propus sa raspandeasca prin Instanbul Fashion Week cel putin zece branduri proprii in toata lumea, pana in 2023.

Care, cu preturi de productie ceva mai mari ca in China, insa cu materiale mai bune si cu design “agatator” – spun buyerii parizieni, are ambitia sa ajunga, din centru manufacturier, centru de referinta al creatiei vestimentare; care se bucura, din 2010, de-un Vogue local.

Daca ar fi fost astfel inteleasa, nu ne-am fi intalnit cu o intarziere de zece ani, la un eveniment Fashion&Business, la World Trade Center Bucharest, cu rost de… “Intrebari/ Raspunsuri care vor schimba viitorul Industriei Modei din Romania” (?!)



Un Forum despre “ce sa facem cu ce a mai ramas”

Industria noastra de T&C e pe muchie de cutit. Nu mai avem producatori locali de materie prima. Nu am avut mai niciodata targuri locale business-to-business pentru confectioneri, cu focus pe contractare. Legislatia favorizeaza “teparii” iar brandurile romanesti care apuca sa scoata putin capul “se sfarsesc” in competitia neloiala cu chinezariile.

Totusi, 350.000 de oameni lucreaza inca in productia de imbracaminte (un milion, acum trei ani…), la fabrici care supravietuiesc din comenzile de tip lohn ale nemtilor, francezilor, italienilor si britanicilor. Nu mult timp de-acum, insa…

De ce? Pentru ca, in curand, daca nu vor oferi si altceva decat o executie impecabila tehnologic (cu materialul si dupa modelul clientului), vor fi judecate exclusiv dupa pret si vor ajunge sa piarda mereu manopera (cu exceptia orderelor migaloase de la brandurile high-end) in favoarea fabricilor asiatice.

Rene Mardellat, coordonatorul cooperarii franco-romane pentru industria de T&C, crede ca se impun, astfel, noi competente pentru producatorii romani: “E vremea sa puteti oferi mini-colectii clientilor, integrand impecabil tendintele in productie. E vremea sa profitati cat mai curajos de pozitia geografica strategica pe care o aveti fata de pietele-cheie. E vremea sa puteti livra fast-fashion“.

El ii incurajeaza pe confectionerii locali chiar sa isi lanseze marci proprii, parafand un parteneriat istet creatie-productie; sa produca, insa, dupa anumite standarde creative si la preturi corecte; sa-si scoata neaparat brandurile in lume, la targurile si saloanele Eurovet si Igedo, si sa-si evalueze, acolo, atent, concurenta.

Maria Parcalabescu, reprezentant al Ministerului IMMM-urilor, Comertului si Mediului de Afaceri, garanteaza ca participarea la targurile internationale va fi sustinuta financiar de Stat: “Chiar fac un apel la firme sa se inscrie sa isi promoveze produsele la aceste manifestari. Ministerul le ajuta sa plateasca chiria, sa amenajeze standul si acopera 50% din cheltuielile de deplasare si cazare pentru un delegat”.

Sa ne incumetam sa fim jucatori!”, indeamna senatorul Sorina Placinta, profesionist cu background puternic in gestionarea productiei Sorste si Artifex pentru branduri ca IKEA, H&M, Benetton, Luisa Spagnoli, Marella, Marina Rinaldi, D&G, Massimo Dutti, Valentino. “Statul nu trebuie sa ne ajute decat cu legi corecte”.

Pana cand consumul local se va revigora, exportul va fi, cu siguranta, sansa modei romanesti. Dar numai printr-un efort sustinut creatie – productie – marketare – distributie – comunicare!

De unde, totusi, marketeri sau comunicatori, pe segment? Dupa ureche, cu fler sau prin mimetism, pe moment… Cu asteptari mari de la scolile romanesti de moda care, prin parteneriatele cu scoli prestigioase din Franta, Germania, Italia sau Marea Britanie – unul dintre ele, incheiat chiar la Forum, vor “livra” curand modei locale si oameni ce transforma profesionist ideile in idei vandabile.


Facebook comments:


Leave a Reply