My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci


rss search

>DUPA

line

>Inainte de operatie ma straduiam sa prind curaj. Si incercam sa ma veselesc cu tot soiul de socoteli [de cate ori am luat in gazda purici din autobuze, trenuri, avioane si cati ar fi in total, de exemplu], ca sa-mi risipesc gandurile rele.

Nu era, de fapt, nicidecum nevoie de vitejie silita sau de ganduri neaparat bune. Fusesem convinsa ca voi iesi din operatie mai sanatoasa decat am intrat, toti parametrii interventiei erau perfect controlabili, asa ca [sa v-amintiti asta] ce atata zbucium fara argument?

Am ascultat Roisin Murphy [ma intelesesem in avans cu gasca din sala] in ora aia jumatate cat chirurgul m-a taiat, a cotrobait, a prins de urechi infectia, a dat cu ea de pereti, a zvarlit-o intr-o gaura neagra si m-a cusut la loc.

Am cerut Mars si Cola dupa, afcors! “Bine ca n-ai pofta de smantana, ca de-asta chiar nu e voie”, mi-a vanturat medicul-sef aratatorul. Si gata.


Nu povestesc de “surprizele” postanestezice ca sa nu cad si eu in desuet, v-ati prins. Operatia mea a fo de vis, da?

Si daca v-ati scaldat in emotii, din cauza ei, ieri, va multumesc pentru grija. Dar ar fi fo de-o asemenea grija, mai degraba, atunci sau atunci. Alea dureri, nu asta de acum! ;)

Chestiunea fiind impartasita, cine vrea sa-mi numere atzele?


Facebook comments:


Leave a Reply