>FERICIREA e când ce?
>
Prima oară în copilărie, când, găsind un băieţel necunoscut, l-a luat acasă, cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. Dar s-a înşelat. Nu era fericirea. Era doar un pas spre aceasta – prietenia.
A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, sedusă de politeţe, s-a căsătorit. Dar s-a înşelat. Nu era fericirea. Era o greşeală – făcută din milă.
A treia oară, când, ca să-şi dovedească ei înseşi că e încă atrăgătoare, s-a lăsat iubită. Dar s-a înşelat. Nu era fericirea. Propriul trup îi devenise străin.
Până când a ştiut sigur că nu se mai înşală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că FERICIREA e ca aerul – n.o simţi! Ca noi, toate, ea a simţit.o – o nouă viaţă în viaţa lor şi în trupul ei.
Cartea fericirii – Nina BERBEROVA via Fundaţia Calea Victoriei (viitoarea casă pentru viitorii intelectuali homeleşi 
)
Facebook comments: