My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci


rss search

Glob de cristal auriu cu buline ciresii

line

de Domnul G.

Acum înțeleg. Timpul șoptește într-o secundă sau în decenii. Tăcerea a fost doar în sufletul meu. Dar acum aud. Ce mi-a spus Zana. Dacă îți trebuie o viață să mă găsești o vei avea, dacă îți trebuie o clipă să mă vezi, închide ochii. Când îi vei deschide, voi fi aici. Iată mingea noastră. Ți-o las ție. Mingea aceea aurie cu buline cireșii.

Și am uitat-o pe Zana mea. Alergam dupa timp, timpul dupa mine, dar șoapta era acolo cu mine. Eu aveam poate 5 ani, ea poate 4. Aveam destui prieteni băieți ca să n-am nevoie de o fată prietenă. Și atunci de unde ea? De ce ea cea mai apropiată si mai bună prietenă? Iubită? Inainte de Marilyn, de fashion models, de sex bombs. Ea.

La 5 ani, Zana mi-a zâmbit, mi-a întins mingea. Sfera aurie cu buline cireșii. Locul acela, mă întorc mereu acolo, sa revăd imaginea ei lăsându-mi mingea. Şi inima zdrobită. De ce se mută familiile la Cluj? De ce să plece ea, acum când viața mea e ea? Hai, fii serios, viața ta la 5 ani? Și timpul a tăcut. În clipa aceea, praful a-mpietrit, bulinele cireșii au plâns iar eu am rămas înconjurat de-un gol. Poate era doar o sirenă cu păr de nisip și ochi din valuri, cu obraji din coral și zâmbet de perlă…

Apoi am uitat-o. Sau n-am mai vrut să aud timpul șoptind. Douăzeci de ani, până când am visat-o. Și am început s-o caut, am răscolit orașe, trasee, familii, birouri si toate găurile memoriei celor din copilăria mea. Nu am mai găsit-o. Mingea a dispărut și ea de mult. Dar imaginea aceea și acel zâmbet nu. M-au întrebat prietenii dacă chiar a existat. O închipuire, scoateți-o din cap. Și numele ăsta, Zana, nu există. Dar ei habar n-au. N-au fost acolo. Mingea aceea a existat. Văd numele ei scris cu carioca printre buline, gravat in inima mea. Pe retina mea pâlpâie acum șoapta timpului.

Enigma ei, cheia vieții mele. Muzica șoaptelor, sonata viselor, lacrima unei iubiri pierdute, a unei inimi regăsite sunt sensul pe care mi l-a dat Zana atunci in ziua aceea când mi-a zâmbit și mi-a dăruit mingea și a plecat din viața mea ca să rămână suflare de soare si floare de mare. Și glob de cristal. Auriu cu buline cireșii.

****

Mereu la începutul lui martie, mereu serile, îi rog să ne scrie. Ştiu sigur că ne vor bucura, că ne vor inspira, că vor da cu alifie. Sunt Domni Bine, mai rar ca ei!


Facebook comments:


Leave a Reply