My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci


rss search

MODA LA PRETURI OMENESTI

line

Zara, H&M, Mango, Uniqlo, C&A şi Topshop au ajuns mărci mult râvnite. Drept dovadă, când îşi deschid noi magazine, coada se întinde pe câteva zeci de metri la intrare: din stradă, consumatorii poftesc la o ţinută trendy pe care ştiu sigur că vor cheltui doar o sută-două de euro.

Modă pe bani puţini – asta e promisiunea lor, a brandurilor mass-market.

N-ai şti că o piesă e la modă dacă, la o lună după ce a fost purtată de un star de muzică sau de film, n-ar apărea în reviste, cu trimitere la anumite buticuri premium de unde poate fi achiziţionată; dacă, la trei luni, o reproducere nu s-ar găsi deja pe rafturile magazinelor mass-market, la preţ de zece ori mai mic; dacă, la şase luni, nu te-ai izbi de un fake, de n ori mai prost executat decât originalul, într-un bazar.

Tocmai această diseminare a piesei pe diferite niveluri de consum şi buget încheagă trendul în jurul ei. Iar magazinele de brand mass-market joacă rolul-cheie în procesul de închegare, livrând o variantă de piesă mult dorită chiar pentru buzunarul omului de rând, care, bănuiţi bine, „ţine” consumul.

În unele magazine îţi poţi încropi uşor şi ieftin ţinute „de podium” din copii după itemuri devenite must-have în urma săptămânilor internaţionale ale modei.

Zara şi Mango sunt cele mai bune exemple în acest sens. În cazul celor doi retaileri spanioli, imitaţiile atrag 70% dintre clienţi, consumatori care ard calorii alergând după trenduri, limitaţi de buget, dar şi 70% dintre întâlnirile în instanţă cu „mogulii” modei, care apară valoarea pieselor originale.

Din alte magazine poţi alege piese de designer în ediţii limitate, creatori prestigioşi acceptând să îşi pună semnătura pe nişte linii foarte accesibile ca preţ tocmai pentru ca tendinţele să ajungă şi autentic la mase, nu doar prin „făcături”. Alianţele Karl Lagerfeld, Jimmy Choo, Sonya Rykiel sau Mathew Williamson şi gigantul H&M ilustrează cel mai bine ideea.

Sunt şi unii retaileri mass-market care îşi răsfaţă consumatorii prin servicii… premium. Topshop, de exemplu, se foloseşte de prezenţa unor consultanţi de stil în magazine cu acest scop. Comerciantul britanic, asociat cel mai des cu „amprenta” lui Kate Moss, a inaugurat cu acelaşi rost şi serviciul Expres, de livrare cu scuterul la domiciliul clienţilor în cazul unei urgenţe fashion.

ZARA? Un fenomen. ROMÂNII? Ca nişte sectanţi.

În magazinele Zara toate hainele „aduc” a ceva de pe catwalk; că e un croi, că e un imprimeu, că e un stil. Afacerea companiei Inditex merge „ca unsă” din anii ’80 tocmai pentru că ea se ambiţionează, sezon de sezon, să democratizeze vestimentaţia de lux, propunând modele inspirate din aceasta pentru low budgets.

Mai mult, Zara îşi ajustează şi împrospătează o dată pe săptămână stocurile, aşa că reuşeşte să-şi ţină clienţii „flămânzi” mereu conectaţi.

Retailerul spaniol mass-market are o capacitate rapidă de reacţie la nevoile fiecărei pieţe europene în parte, tocmai pentru că e printre puţinele mărci care încă mai produc confecţii pe continent, iar asta pare să ducă mereu la loializarea clienţilor şi, implicit, la prosperitatea businessului.

De reclame (în reviste sau la TV) care să seducă n-a fost vorba niciodată; Zara nu comunică altfel decât prin spaţiul de retail. Magazinul trebuie să fie mereu central sau foarte vizibil, respectiv elegant prin vitrine şi soluţiile de expunere a mărfii, „împrumutate”, şi ele, de la retailerii premium.

Dacă nu ştiaţi, aflaţi că spaniolii de la Inditex au fost primii care, în 2005, prin Zara, au decis să ofere şi românilor răsfăţul fast-fashion, la pachet cu iluzia luxului.

La vremea aceea, după deschiderea primului magazin Zara în Bucureşti, în regim de franciză, umbla vorba că „Am intrat şi noi, în sfârşit, în Europa”. Românii erau, deja, cuceriţi de principiul modei pe bani puţini, ca să ajungă, în cinci ani, un fel de sectanţi ai mărcii mass-market.

Cu finisaje proaste deseori, cu neglijenţe de magazin uneori şi cu preţuri mai mari decât în alte ţări vecine la piesele-cheie, dar cu multe reproduceri Balmain şi Givenchy la fiecare sezon, Zara e marca de îmbrăcăminte în care românii lui 2010 au cea mai mare încredere, potrivit topului Trusted Brands realizat de curând de Reader’s Digest şi pe segmentul modă.

„Mallul ăsta e praf, n-are Zara”. Într-atât de căutat şi mult aşteptat de consumatori devenise brandul mass-market în 2007. Şi cum…

CONTINUARE în revista SHOPPING REPORT, la tarabe după 30 august. Cu speranţa că veţi şti un pic mai bine ce şi cum să alegeţi, după aceste 12.000 de semne.



Facebook comments:

7 comments

line
  1. uff…this is a good one :-)

    line
  2. eu sper doar s-aduca un pic de lumina in viata de shopper de masa :)

    line
  3. Ioana

    Sunt curioasa… ai primit vreodata vreun semn de la cineva de la Zara? Sau ai cumva idee daca opinia si argumentele tale, exprimate de atatea ori, au ajuns la urechile lor?

    line
  4. Paula

    Nope. Nu e nimeni insarcinat sa comunice intr-atat de intim :)

    line
  5. of…iar vorbim despre Zara – aceasta obsesie a romanilor… :lol:
    adevar graieste, dupa cum ziceam si alta data.

    as veni cu o precizare, usor subiectiva pentru ca nu-s fan Mango – nu e pe aceeasi linie de preturi cu Zara. e mai ieftin ca un designer, dar la 230 RON un maieu din semi plastic…ntz ntz

    line
  6. ilie

    iar zara;))

    line

Trackbacks/Pingbacks

  1. » Blog Archive » Nişte răspunsuri de ne-om găsi… A Lady Look - [...] Zara va poseda jumătate din Unirea Shopping Center iar H&M, cealaltă jumătate. Voi al cui posedat veţi alege să ...

Leave a Reply