Odată, un blănar a avut o fată
Ieri, un puşti îşi pusese-n cap să-nveţe să meargă. Taică-su îi dăduse un pont, ca să-nveţe singur-singurel: să se “ţină” cu mâinile de vitrinele magazinelor de pe stradă. Aşa am învăţat şi eu; în Braşov, pe Republicii, cu tata de veghe la distanţă.
Numai pentru că sunt fată de blănar – meserie rară, deci “piesă” rară – şi tata merită muuulţ ani de viaţă bună.
Să nu vă imaginaţi, însă, că nu are el un farmec al lui, dincolo de meserie; trebuşoară pentru care îl cinstesc de fiecare 1 septembrie: la dileme mari, tata îmi zice “Nu ştiu. Descurcă-te”, dar mă lasă să-i stau pe genunchi, să-mi bag nasul în obrazul lui mirosind a trabuc şi să-mi găsesc acolo răspunsurile. Şi mă descurc mereu.
Motiv foarte bun ca să zâmbesc bine-cu-mine sâmbetele dimineaţa când, întârziată la masă, acasă la Bran, tata mă întâmpină cu “Uite, mă, că ni s-au trezit luptătorii”.
Mulţumesc, să-mi trăiţi mereu gâdilat de bucurie, domnule! Şi la mulţi ani şi mamei, iar, că tot.
Facebook comments:
7 comments
No, dară, la mulţi ani sa se bucure dom’ blanar de frumusete de fata ce are la Capitala
Multumesc, sa traiesti!
La multi ani sa-ti traiasca! N-a avut, eu zic ca o mai are inca!
la multi ani sanatosi si fericiti
Domnul Negrea zici ca a cantat cu Beatles, frumosi ani
Sa iti traiasca!
si cum stii tu sa alegi si sa potrivesti cuvintele, eh, fata draga de blanar
La multi ani!!
Vă mulţumesc, sunteţi nişte ‘guţi toţi, i-am dat de veste că l-aţi urat!