My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci


rss search

Paula si merele de aur (inca trei)

line

Costi Stan m-a pus să scriu câteva caiete de A4 la 17 ani. Un chin. Despre ce păţeam, despre ce întâlneam, despre ce simţeam, Paula, tu eşti atentă, trebuie să-ţi faci timp, scrie! Ştia că alegeam mai mereu să scriu reacţii chimice în loc de poveşti, bănuia că-i pun pe alţii să scrie în locul meu ce voia el, ca să am ce-i da politicos să citească duminicile – uneori, chiar şi pe iubitul kickboxer de atunci, săracu’… – aşa că prefera să ne vedem cam la fiecare sfârşit de săptămână, vreo cinci ore, singuri, să vorbim, nu să scriem. Să mă facă praf în discuţii, să lucreze cu încăpăţânarea şi mândria mea şi să-mi scoată la iveală, într-un final, ironia şi autoironia, nişte bucurii în felul meu de a fi şi a blogări azi.

Mă chinuia, dar mă tot vedeam cu el… cam un an au durat lecţiile noastre. Abia toamna trecută am înţeles ce avea, de fapt, cu mine, când l-am reîntâlnit blând, aşezat cu fineţe în fotoliul mult lăsat după 40 de ani de muncă, şi mi-a mâzgălit o dedicaţie pe “Trăieşte şi mergi mai departe”, una dintre cărţile lui: Paula, tu eşti atentă. Ai talent, scrie! Pentru tine, nu pentru alţii. A murit zilele trecute. Şi aşa o să fac. Al şaptelea măr de aur.

*

M-am întrebat şi eu ce iubesc, odată cu simpaticii ăştia, şi primul răspuns din suflet a fost să fac şi să cresc echipe. Îmi place mult să aduc oameni buni la un loc, îmi place să-i simt vibrând la acelaşi rost pus pe tapet, îmi place să-i văd crescându-se unul pe altul, îmi place să-i am în grijă. Îmi place, cum zicea un tip înţelept odată, să dau şanse: să fiu ‘creatoare de contexte’. She wasn’t doing a thing that I could see, except standing there leaning on the balcony railing, holding the universe together, vorba lui Salinger. Al optulea măr de aur.

Aşa că data viitoare când mă mai sună un tip şi-mi zice că are un fond de investiţii înainte să-mi zică un nume şi un prenume, nu-l mai dau naibii de şmecher. Poate marele lui bai e că nu ştie ce să mai facă cu banii. Şi cum eu sigur ştiu nişte oameni care ar merita să fie împreună cu un rost mişto, pe banii lui…

*

Foarte plin de răutăţi a fost anul ăsta până acum. Motiv bun să mă-ntreb foarte serios, între toate, şi dacă pot urî pe cineva, sentiment necunoscut până deunăzi. Pot. Şi trebuie! Al nouălea măr de aur. Pe cei ce trăiesc să le facă rău unora pe care pretind că i-au iubit sau, mai grav, că îi iubesc! Am prietene şi prieteni care suferă de n-am pomenit din cauza unor asemenea nesănătoşi şi nesănătoase. Gunoaie, am ajuns să cred.

CITEŞTE ŞI DESPRE primele trei mere de aur, următoarele trei


Facebook comments:

2 comments

line
  1. Nu Paula, nu, tu nu poti si nu trebuie sa urasti. Al noualea mar arunca-l si inlocuieste-l cu unul sanatos si stralucitor.

    line
  2. Paula

    :) prea ma stiti voi pe mine zana, ma…

    line

Trackbacks/Pingbacks

  1. Paula si merele de aur (ultimele trei) | - [...] ŞI primele trei, următoarele trei, încă trei var addedComment = ...

Leave a Reply