My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci cekmekoy elektrikci uskudar kornis montaj umraniye kornis montaj atasehir elektrikci beykoz elektrikci


rss search

Paula si merele de aur (urmatoarele trei)

line

“Să ştiţi că ziare m-a rugat Mircea să-i duc din ţară. Şi i-am strâns o plasă, ce ziceţi?”. Olga, 76, plecase cu trenul la Viena, la un prieten vechi de 25 de ani. Cu câteva zile înainte, tipul (73) îi spusese la telefon că o iubeşte.

Purta nişte blugi şi un tricou roşu. “Câteva rochii fermecătoare, de plimbare, v-aţi luat, doamnă, da?”. Nu-şi luase decât o cămaşă de noapte cu dantelă. “N-am mai dormit de 20 de ani în braţele cuiva”. Pielea găinii şi al patrulea măr de aur. Cum că braţele astea sunt cam… tot, de când te naşti până mori.

*

Viaţa te poate îmbolnăvi cu nerecunoştinţă. Adică tu tot împărtăşeşti şi ajuţi şi dai din tine… până seci, dacă oamenii nu se îngrijesc să te reumple cu picul lor de mulţumesc. Şi cel mai des nici nu se sinchisesc. Toţi cred că-ţi iei porţie mai mare de recunoştinţă de la alţii şi că n-o să simţi lipsa picului lor.

De curând am cunoscut un om secat şi bolnav-cum-spuneam şi m-am speriat, am plâns. Şi cum eu am neghiobia de a tot da din mine oricui are nevoie, că na, doar am fost fericită cu o-ho, o să încetez uşor-uşor, ca să mă scutesc de ceea ce sigur ar urma în câţiva ani: boala aia. Al cincilea măr de aur.

*

“Zâmbetul tău era odihna alpiniştilor” scria pe-un zid din drumurile mele, foarte multe, prea multe, singură rău, în ziua aia mare. “C’mon, numa’ chef de poezii ieftine n-am azi”, mi-am zis sleită de puteri, moartă, la semafor. Şi s-a făcut verde şi-am trecut şi m-am izbit de profesorul Papadima. Mi-a zâmbit şi a fost mai ceva ca o terapie zâmbetul lui, răspuns la “Mă iertaţi”. Iar alpinistul din mine a zburat străzile şi etajele.

Trebuie să-l prind pe omul ăsta undeva, cândva, la o vorbă, la o poezie. Nu se face să-i admiri pe unii şi să nu-i provoci măcar o dată. Şi bine. Al şaselea măr de aur.

Descoperit-aţi şi voi nişte mere de aur prin ultima vreme, aveţi chef de povestit?

CITEŞTE ŞI Paula şi merele de aur (primele trei)


Facebook comments:

0 comments

line

Trackbacks/Pingbacks

  1. Paula si merele de aur (ultimele trei) | - [...] ŞI primele trei, următoarele trei, încă trei var addedComment = ...

Leave a Reply