rss search

Remobilez. Idei?

line

Mi-am golit tot Universul vineri dimineaţă. TIR-uri şi TIR-uri de lucruri, de oameni, de uau-uri, de of-uri… Şi-am început, spre seară, să-l remobilez.

Cu un blat de bucătărie maaaaaare şi rotund, din sticlă groasă cât să rămână fină la vedere, în mijloc. Un blat aşezat pe trunchiul mărului ăluia care a căzut la prima vijelie de primăvară după ce-a murit bunicu-meu.

L-am pus în mijloc de Univers, să n-aibă nimeni cum să se-mpiedice de el. E rotund, ca să nu se taie vreun cineva în vreun colţ de blat şi să se-aleagă cu cicatrice de la mine din lume… De spart riscă să-l spargă orice musafir, totuşi, la o mare neatenţie. De-asta-i din sticlă, na. De test.

Două creioane şi-au luat primele locul pe blat. Ele nasc idei şi vise care-mai-de-care, aşa că le-am permis să se lăfăie-ntr-o blană de vulpe albă.

Lângă, am adus o gaşcă mare de ardei roşu şi gras. Cu ea mă prind eu în tot soiul de idile habar-n-aveţi-cât-de-fericite.

Mi-am zis să-mi pun şi tapet pe 1/3 din blat, cu printscreens din ăla micu’ şi cu poze cu Regina de lady ce vreau să rămân, păi nu?

Cu ce să mai remobilez? Hai, daţi-mi şi voi câte o idee! Să nu uit, că-i important: Universul meu e o mansardă care dă în Ioanidul de mai.

LATER EDIT – MAI PUN AŞA

M-am tot gândit… În niciun Univers de dinainte n-am avut noroc de-un pat de somn bun. Aşa că-mi pun cadă în loc de pat ori canapea în Universul ăsta remobilat. O cadă pe-tot-peretele. Chiar sub geam, în dreapta cum intri.

Cadă cu apă etern călduţă, în care să lenevesc cu diverse, să primesc musafiri şi să dorm liniştit. La un cap de cadă, poezii de Minulescu. La celălalt cap, un rinocer, pentru că rinocerul e, na, animalul meu preferat de companie.

Strâng idei în continuare! De lucruri, de oameni, de mirosuri, de melodii.

LATER-LATER EDIT – MAI PUN AŞA

În stânga cum intri trebuie să fie neapărat un cuptor pe-trei-etaje care să coacă mereu-mereu prăjituri şi să le verse în borcanul mare-cât-un-om de lângă. Asta… în vreme ce eu cânt-cânt la pianul în care cresc frezii. Mici, mijlocii şi mari.

Peretele ăl mai ferit privirii, din fund de Univers, tavanul şi podeaua ne-au mai rămas de remobilat, oştenii mei!

LATER-LATER-LATER EDIT – MAI PUN AŞA

Ştiţi că atunci când râdeţi aveţi sufletul pe faţă?

Nu v-ar plăcea să vi-l vedeţi live? Că eu vă invit la mine-n Univers special pentru asta: să ne emoţionăm şi să ne uităm în oglindă. Oglinda în formă de inimă, nor-mal, de pe peretele din fund. Dacă râdem mult şi bine-n ea, peştii din podeaua-acvariu au cu ce se hrăni. Altfel, mor de foame din lipsă de zâmbete care să se scurgă la ei, na.

Cât despre tavan… ca orice femeie, prima dată şi prima dată mi-am dorit Cer la mine-n Univers, ce tavan?

Dar cum nu-mi plac nicicum gâzele şi cum vreau ca, măcar în Universul ăsta, eu să-nchid, eu să deschid, un tavan alb-bine-şi-bine-lucrat-pe-la-colţuri, pe care să mă pot mişca în voie cu gândul, mi-e de ajuns.

La scară o să m-aştepte mereu Pisi.


Facebook comments:

8 comments

line
  1. laura

    ne arati si noua cum a iesit trunchiul de mar cu blatul de sticla deasupra? trebuie sa fie interesting!

    line
  2. Paula

    :) poate-poate; o sa rog pe cineva sa-mi deseneze Universul, sa stii!

    line
  3. Cu tractorul cum ramane?

    line
  4. Paula

    nu mi l-a facut nimeni cado inca :) da’ gasesc eu loc si pentru el, nu-i bai!

    line
  5. Deci în peretele care dă în hol/scară, fă o fereastră care dă în altă fereastră și, dacă se (mai) poate, într-o altă fereastră. În mansardă trebuie să încapă un pat din care răsar frezii. Periodic. De obicei freziile răsar când pe pat nu sunt piane, și invers. În colțuri aș pune fotografii cu femei rotunde. Lângă oglindă, portrete cu bărbați colțoși. Undeva trebuie să fie o rogojină pe care usuci amintirile, la foc mic. Din loc în loc plantează liliac – prinde bine la răceală și motoare gripate, mai ales cel bătut. Fiind o mansardă – spațiu limitat, înțeleg – aș înlocui ușa cu un gard viu pe care, în fiecare dimineață, atleți perfecți să-l sară aducându-ți micul dejun. Sau ziarele. Sau emailurile. Va fi mai greu să găsești loc pentru pâinea prăjită, dar se va găsi un vecin binevoitor care s-o poarte la urechi. În bucătărie aș acosta niște vapoare. Cu mirodenii, cel mai probabil. Dar e o chestiune de gust.

    line
  6. Paula

    cum sa-ntelegi ca mansarda mea e limitata? :) ) of. si sa mi-o si imparti, ca oamenii, in bucatarie si alte incaperi… of.

    ea e cata ne trebuie. fara atleti. da’ cu vapoare, daaa!

    line
  7. Am înţeles greşti, scuze. Iau bucătăria cu atleţi înapoi.

    line
  8. (am greşit)

    line

Leave a Reply