My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci


rss search

Sa-ti spun o poveste…

line

de Florin Negrutiu*

Te trezesti zburlita si, cu ochii plini de somn, te agati de cana de cafea fara zahar. Ti-e capul greu, corpul intepenit; de-ar veni odata primavara, cerul asta plumburiu te sufoca.

Adevarul e ca, dupa ce-ai trecut in goana de 30, ai inceput sa fii foarte pasionata de rubrica meteo. Astepti de cu seara un semn de vreme buna de la Busu ca sa incepi ritualul combinatiilor de fustite si bluzite.

O dimineata ploioasa e un dezastru. Trebuie sa gasesti urgent o solutie de avarie, nu inainte de a-l ucide in gand pe Busu cu al lui meteo aspirational. Inima miloasa, il ierti de la a doua inghititura de cafea, gasindu-i circumstante atenuante: n-ai ce sa-i faci, e barbat, ce stie el…

De iertat, i-ai iertat tu pe altii care au gresit mult mai grav. Ai sperat, ai fost dezamagita, ai avut si tu cateva iubiri ale vietii. Cu una chiar te-ai maritat si acum sforaie pe o parte, fara sa-i pese de dezastrul de afara si din sufletul tau.

Te intrebi ce naiba oi fi gasit la el, il urasti ca de ani de zile nu s-a mai trezit inaintea ta sa-ti faca el cafeaua, ca nu te mai asculta, ca habar n-are ce se intampla cu tine, ca putin ii pasa ca tu vrei un copil si ca, futu-i, simti ca nu mai ai timp.

Iti faci planuri sa-l parasesti, la care renunti, zicandu-ti ca toata chestia asta cu iubirea vietii e o poveste de revista glossy, “de dansii inventata” si ca, de la o varsta, viata este un continuu sir de fapte previzibile.

Este sapte dimineata si tu stii, de la prima rafala de ploaie, cum va fi ziua: vei face slalom printre muntii negri de gheata ramasi de la ultima mare ninsoare, iti vei stropi cu noroi cizmele din piele intoarsa si-ti vei promite ca da, de maine vei face pasul catre odioasele cizme de guma pictate, pe care le poarta pustoaicele.

Si, ca veni vorba, le vei revedea pe cele trei pupeze care – stie tot autobuzul – merg la scoala de stewardese din Baneasa, vei avea o mica satisfactie comparandu-ti zdranganelele tale de la Meli Melo Paris cu ale lor si, dintr-o data, tineretea lor galagioasa nu ti se va mai parea vulgara; iti vei pune castile in urechi si-ti vei infunda nasul intr-un roman, incercand sa te rupi de toti, sa ramai cateva minute tu cu gandurile tale, inainte de a ajunge la birou, unde-ti vei petrece restul zilei sub lumina taioasa a neonului.

************

Iti stiu toate cartile din biblioteca si toate fustitele din sifonier. Ador sa-ti aud dimineata zdranganelele clopotind. Stiu cat te framanti, cat alergi. Iti stiu cuta din coada ochilor, pe care ti-o privesti nemultumita in geamul autobuzului. Ma amuza aversiunea ta fata de pupeze si ma bucur cand castigi. Stiu ca martea te dai cu Tribu, un parfum racoros si exotic, pentru ca martea, cand sunt cele trei ceasuri rele, iti vine, preventiv, dorul de duca.

N-ai de unde sa ma stii, toti suntem dimineata la fel: cenusii, zgribuliti, morocanosi, incepand cu mine. Dar eu te iubesc. Nu stiu ce m-as face daca, din intamplare, ti-ai schimba traseul sau, vai!, ai lua metroul. Visez la ziua in care iti vei scoate nasul din carte si vei privi si tu in fata. M-ai face atat de fericit incat n-as mai opri la capat de linie si am pleca departe-departe…

************

“Hai sa-ti spun o poveste adevarata”, imi zice, acum cateva zile, o amica, mandra de noua ei cucerire. Cica un sofer RATB a facut o pasiune pentru ea. “Inchipuie-ti, un so-fer-re-a-te-be, stii cum atrag eu toti ciudatii…” Pare-se ca nefericitul este atat de amorezat de ea, incat ii deschide chiar si intre statii.

* Negrutiu e, mai mult decat la “butoanele” ziarului Gandul, de veghea lui Andrei-mic. S-a intamplat ca puiul de sagunisti a tras la pieptul meu, intr-un tren de sambata, si ne-am giugiulit. Vara mai miros, uneori, a bomboane… Restul e istoria bunei noastre cresteri!


Facebook comments:


Leave a Reply