My Weblog: istanbul elektrikci kutahya web tasarim umraniye elektrikci uskudarda elektrikci umraniyede elektrikci kentsel donusum Acil elektrikci kadikoy elektrikci kagithane elektrikci beylikduzu elektrikci seyrantepe elektrikci alibeykoy elektrikci uskudar elektrikci umraniye elektrikci istanbul su tesisat tamiri sisli kombi tamiri sisli cilingirci


rss search

>Spatiul comercial in 2010

line

>Oare comerciantii romani vor investi pentru a servi experiente neconventionale sau terapeutice de retail consumatorului care se lasa, acum, mult mai greu convins?

Sau, din contra, vor face compromisuri si mai mari decat in “varful” crizei la amenajarea magazinelor, din nevoia de a-si conserva banii castigati cu mult mai mult efort?

Matius Ichim, Fashion Retail Designer, aduce vestile lui 2010 din piata locala de moda, dupa moralul si logica de actiune ale clientilor studioului sau de creatie.

Prea putine vitrine agata, spunand povesti, in Romania. In prea putine buticuri locale de moda ai loc de-ntors in cabina. In si mai putine, un insotitor de shopping se poate recrea pe o canapea. In unele magazine trebuie sa te descurci cu lumina ramasa rest de la becurile arse, care iti arata negru in loc de bleumarin… De ce?

Imi place sa cred ca nu mai exista retaileri locali care pur si simplu nu cunosc aceste detalii sau nu le inteleg puterea de a atrage si fideliza clientii. Multi fac compromisuri din nevoia de economie, unii doar copiaza prost conceptul unor case mai mari, cu intentia de a-l reduce la “esenta”.

Sunt si comercianti care, in mod voit, renunta la detalii in spatiul de retail pentru a nu speria “vanatul”; nu vor sa dea impresia de “lux” pentru ca, astfel, consumatorii n-ar mai intra in magazin, crezand ca e prea scump pentru buzunarele lor.

Pentru ei, lumina e rezultatul lui “Punem niste spoturi!” iar cabina de proba se amenajeaza in depozit, la un loc cu sacii cu umerase si galetile cu mopuri, de care o separa “o perdea din catifea grea”. Cele mai multe asemenea magazine se gasesc in IDM, BIG, SIR, H.

Adolescentii ai caror parinti castiga, pe luna, insumat, cel mult trei mii de lei, de exemplu, nu-si permit sa-si cumpere haine de brand, din mall. Ca sa faca fata concurentei vestimentare acerbe din gasca sau de la scoala, isi cauta haine aproape la fel, dar no name, chinezesti sau turcesti, la preturi mult mai mici, in magazinele de care pomeneam.

Ei se vor intoarce mereu in aceste magazine pentru piesele-surogat. Si le vor gasi, mereu, la un pret aproape corect. Nu-si vor dori, asadar, in postura de client, decat un produs; nu cabine generoase de proba, nici oglinzi care sa nu deformeze imaginea, nici o redare impecabila a culorii.

Despre cat costa un proiect de shop design in RO, despre indiciile unui spatiu de fashion retail functional sau despre cum impiedica eficienta pe metru patrat fantezia in designul de magazin, pe Fashion&Business, afcors!


Facebook comments:


Leave a Reply