Eu, de Craciun, vreau un tractor. Voi?

Bunicule, te-ai înşelat, Dumnezeu să te ierte! De fapt, după facultăţi vine tractorul.

**

Zilele trecute mă sună Andrei-mic să mă ureze de nume. Culmea, nu e-n drum spre niciun club. E la plimbarea de seară pe câmpurile Moldovei.

„Paula-are-Mere?”, îmi zice amuzat, în amintirea vremurilor când mă tachina că sunt de la Bran, deci era imposibil SĂ NU AM.

„Ea, dar cu mult mai puţină zestre ca pe vremuri. De toantă”, zic.

Noi am scos câteva reviste împreună. Numai că el s-a lăsat la timp de DTP şi s-a apucat de grâne. Încă puţin şi-o să împărăţească România, ascultaţi la mine!

**

Când am intrat la liceul Şaguna, bunicu’ meu a dat de băut la toată cârciuma, de mândrie. Mai erau zece ani şi aveam să mă fac, de isteaţă şi de luptătoare, „o doamnă fină”.

Eram unul dintre puţinii tineri brăneni care ajungea la o şcoală prestigioasă. Cu mari şanse ca, prin educaţie aleasă, să scap de povara vieţii la ţară, de muncile pământului. Minunea asta se întâmpla cam o dată la câţiva ani, acolo, pe vremea aia.

E, aflaţi c-am învăţat.

Iar bunicul s-a stins şi, de învăţată şi citadină ce-am ajuns, i-am încurajat pe părinţii mei să-i vândă oile.

Cu pământurile ce să facem, cine să le îngrijească pomii? Le-am lăsat în atenţia cui le-a vrut. Mă mir că, de mironosită, nu i-am convins pe ai mei să vândă şi casa şi să se mute la Bucureşti, în Icoanei. E, dar de la Bran căram de-ale gurii, totuşi…

Mai că s-au dus cei zece ani pe care mi i-a „dat” bunicu’. Şi a fost nevoie de iunie 2010 ca să înţeleg că nu am şanse să ajung „o doamnă fină”, prea curând, plimbând hârtii în Bucureştiul de acum. Cu toată şcoala mea, oricât de brici aş scrie hârtiile alea şi oricât de fine mi-ar fi gleznele.

Poate că dacă n-aş fi auzit un ditamai omul, maestru al economiei, mărturisind că tractorul e viitorul şi că agricultura e noul „petrol”, nu m-aş fi zdruncinat.

Şi poate că dacă Andrei-mic nu mi-ar fi telefonat de pe câmpurile de care se-ngrijeşte, nu mi-aş fi dat seama la timp că am tot luat de la Bran (de ACASĂ, da) fără să dau ceva ’napoi.

Ca, de altfel, muuuuuulţi dintre voi, dragi cititori, aşa-i?

Şi-am „văzut” în iunie 2011: foame mare. Şi… de unde să mai iei, după cum ziceam? Dac-ai tot consumat şi n-ai produs nimic. Tu, acolo, la tine, în grădina copilăriei

**

Nu ştiu ce vă e vouă scris de acum, de mă tot întreabă Şuţu. Pot doar să vă spun sigur că nu veţi trăi nicio Revoluţie (poate-o aşteptaţi). Sau, că dacă veţi trăi o Revoluţie, va fi una la care se va fura mireasa. Chiar dacă se va muri de foame.

Ştiu bine, însă, ce mi-e mie scris şi de ce vreau eu un tractor de Crăciunul ăsta: să mă-ngrijesc atent de tot ce mi-a lăsat bunicu’ şi să construiesc încă ceva pe lângă.

Poate un beci cu ciuperci, repejor. Să am de dat ciuperci, în loc de carne, la Paştele şi la Crăciunul lui 2011, căci ăsta va fi „trendul”, se-nţelege.

GUEST POST Palatul Şuţu

CITEŞTE ŞI O lady profetesă la Palat, Dintr-un 2010 în care omul “face” haina

Pentru somnul dulce al concediilor preţioase din 2010, HAI LA Vila Fetei de Blănar

H&M vine. Si calca totul in picioare?

Ieri vă scriam că H&M vine în România. Azi a scris şi presa online cum că sosirea ar fi oficială, dintr-un raport al companiei suedeze. Dar fără să ne dea linkul. Nu cumva să parcurgem şi noi, internauţii, raportul, nu…

De dimineaţă, presa online de business se scălda în speculaţii, întrebându-se boem în ce mall bucureştean vor deschide, oare, suedezii prima dată?

Cert e că un singur jurnalist român (unul) le-a scris oficialilor suedezi, care au confirmat, după-amiază, că prima deschidere va fi într-un centru comercial din vestul Capitalei.

Seara a adus cea mai de bun simţ şi oportună comunicare, de la o agenţie jos pălăria, care se îngrijeşte de “ieşirile” Băneasa Shopping City. Jurnaliştii erau anunţaţi că H&M deschide şi în mallul din nord, în primăvara lui 2011.

Mai că aş paria că informaţia asta nu-i încă pe toate site-urile de ştiri, chiar dacă a fost dată “la nas”. În schimb, la ora asta pot citi pe un site ce-mi va cere bani, în curând, ca să-i accesez conţinutul, despre o aiureală cu H&M în Bangladesh…

Păi, dragă presă online, de business sau nu, pentru ce naiba să te mai citesc?

Eu nu-nţeleg cum nu poţi să vezi dincolo de o ştire pe care o tot draft-uieşti de doi ani… Aşa că mai bine mă prind eu cu cititorii mei aleşi la discuţii pe subiectul H&M în România. Şi mă bucur că sunt blogger.

No, deci ce credeţi, dragii mei:

Dacă vine H&M, cu piesele lui supertrendy, multe şi de designer, la preţuri-minune, Zara, mult mai scumpă şi cu prea multe “reproduceri” după designeri, cât va pierde?

Oare spaniolii vor reacţiona cumva, strategic, la venirea suedezilor? Deja îşi construiesc un “bloc” la Unirea: pregătesc, chiar lângă Zara, lansarea Bershka, pe două etaje.

Ce şansă mai au brandurile româneşti să intre în mintea românilor, după H&M?

Vom mai avea bani de dat pe haine, oare, anul viitor, după reducerile de salarii şi creşterile la întreţinere?

Cum vom alege să-i cheltuim, cu atâtea nume mari la dispoziţie?

Cine “face curent” in Romania lui 2010

O relatare despre cine intră şi cine iese, deci cine “face curent” în România lui 2010. Că tot nu mă lasă pe mine să dorm retailerii ăştia de modă…

Mă plimb prin străinătate. Şi verific peste tot preţul la Coca Cola, ca indice al nivelului de trai, respectiv preţurile la Zara, ca indice al nivelului de manipulare vestimentară (sic!).

Şi recunosc: un magazin H&M face un pic mai atractivă orice destinaţie. Aşa că mărturisesc: îmi doresc ca România să devină mai atractivă, pentru români şi bulgari, nu alţii, măcar prin intrarea H&M din 2010…

Mă plimb pe Calea Victoriei. Şi mă dor ochii când văd că s-au reumplut mai toate spaţiile cu branduri pretenţioase, ‘nafară de ăl esenţial, din faţă de la Continental şi Novotel, care-i tot în paragină.

Dar aflu că nu mai e mult şi oaspeţii vor putea ieşi din hoteluri fix într-un Armani Store. Doamne-ajută, cu piese impecabil vândute!

Mă plimb prin Dorobanţi. După pită bună, nu altceva. Şi aflu de-un monobrand Moschino, până de Crăciun, din grija familiei Şeitan, proprietara Canali şi Distinto în România.

Eu, una, numai în cele două magazine am dat de politeţea şi dedicarea de care ar fi trebuit să mă izbesc în fiecare butic bucureştean premium căruia i-am dăruit din curiozitatea, atenţia şi banii mei, o dată ce-am intrat. Voi?

Mă plimb şi prin gândurile Cristinei Bâtlan, proprietara magazinelor Musette. Şi mai că înţeleg de ce era saună în septembrie, anul trecut, în spaţiul de brand din Braşov, care am impresia că “merge” şi-n ziua de azi fără aer condiţionat…

Femeia de afaceri strângea bani să iasă din România, de fapt. “E vremea extinderii în sistem de franciză. Nu e suficient să fii cel mai bun de la tine din curte, e momentul să vedem dacă suntem competitivi și pe alte piețe”, zice ea. Şi deschide buticuri în Israel şi în New York.

No, hai noroc, cu tot cu ieşiri şi intrări!

Un latex care a mers la sigur

Paula Seling a ales să se îmbrace de la producător (Inedit), şi nu de la designer (poate Lena Criveanu), în finala Eurovision. E ca şi cum s-ar fi spălat cu sare pe dinţi, şi nu cu Sensodyne.

Să fie limpede: sarea e o reţetă-minune dintotdeauna, dacă nu vrei să-ţi baţi capul şi să-ţi goleşti buzunarele pentru o albire.

Aşa şi latexul de Baia Mare în care a fo învăluită vocea feminină a României: cu el s-a mers, ieftin, la sigur.

Dacă e să citez dintr-un brief primit acum vreo două luni, de la ANT, pentru promovarea României ca destinaţie turistică în rândul străinilor: “Puncte tari: 1 – Natura nealterată 2 – Istoria vie 3 – Ospitalitatea 4 – Frumuseţea femeilor”.

Păi dacă Paula Seling n-ar fi fost o cărnoasă, cu voce brici, în finala Eurovision, cum altfel ar mai fi împlinit ea clişeul câştigător de… investitori pentru România lui 2010?

Repet: latexul a mers la sigur, apropou de turismul de “şarm”!

Consemnez o singură reacţie din sutele adunate în #eurovision, pe Twitter, în favoarea lui: “Blue eyes, brunette, double perspex piano, high-heels and latex catsuit?! See you later, I’m moving to Romania” (Phil Davis, Birmingham).

Că melodia a fo de o forţă ohohoho şi că nici Paula, cu tot latexul şi cu toată vocea, nu i-a făcut faţă cum se cuvine ca putere de expresie… păi nu ne-am fi permis nicicum să organizăm Eurovisionul la anul, deci nu ne-am dus în finală ca să fim perfecţi.

Judecând p-a dreaptă, anul ăsta a câştigat o fâţă care-şi va permite: Germania.

Bravou, România, pentru mai mult ca perfectul loc trei! Dragi cititori, ne vedem în vacanţe prin Portugalia, Cipru şi Norvegia, că tot i-au votat ţările astea bine pe-ai noştri Paula şi Ovi.

>Revistele glossy, in "bataia" lui 2010

>Cum vor mai obtine REZULTATE in piata si cat e de MUST prezenta online?

Cand Procter&Gamble, companie fruntasa in clasamentul advertiserilor, isi reduce, pentru prima data in istorie, cheltuielile de promovare, de la un an la altul, e semn ca afacerile nu mai sunt ce-au fost.

Cand si L’Oreal, si Unilever conteaza, din primul semestru al lui 2009, pe un buget de publicitate cu 60% mai mic decat in primul semestru din 2008, e semn de criza in presa glossy romaneasca.

Invataturile lui 2009 pentru mass-media locala: timpul inseamna bani, mai ales cand ii pierzi; el poate insemna si disparitia, daca nu-ti ajustezi realist costurile la noul nivel al veniturilor.

In anul de criza, cele mai afectate segmente media din Romania au fost printul (-50%) si OOH-ul (-35%). Televiziunea a inregistrat si ea un minus de 30% in veniturile din publicitate; cea mai severa scadere inregistrata vreodata de acest mediu, chiar daca a trait un an electoral.

Daca e sa gandim in bugete de publicitate, dominatia televiziunii va continua, fara indoiala, in 2010. Dubiile apar la felul in care se vor imparti bugetele advertiserilor intre print si online, anul acesta, si la tipul de continut editorial care va atrage mai multi consumatori, implicit mai multi bani.

De cateva luni, de cand au inceput sa se stranga datele-cheie din presa lui 2009 (inchideri de publicatii, concedieri, inaugurari de divizii new-media), apar constant predictii.

Ca Internetul e viitorul pentru presa si ca se va transforma, in cinci ani, in al doilea cel mai important mediu de publicitate si in Romania. Ca cititul ziarului de hartie la cafea va ajunge la fel de raspandit ca filatelia, intr-un deceniu.

Ca e de amplificat, incet-incet, discutia despre perceperea taxelor pentru continutul online. Ca traim si noi o Revolutie a pixelilor care castiga teren pe repede-nainte.

Locul revistelor glossy in Revolutie sau despre o posibila existenta profitabila in print

„Glossy-urile au sanse de supravietuire in print fiindca sunt aspiratoare de reclama. Oricata criza e, banii tot mai apar in segment. Continutul are, totusi, probleme mari, in Romania”, puncteaza analistul media Iulian Comanescu.

Publicatiile glossy sunt inca intelese ca pline de mondenitati, pe plan local. Astfel ca, pentru a avea rezultate in piata, in 2010, revistele vor trebui sa produca, in print, un continut de calitate care sa inlature prejudecata frivolitatii: „Important va fi sa vina cu o oferta editoriala cu adevarat de calitate. Probabil ca cititoarele ar plati bani buni pentru asa ceva”.

Ele vor trebui sa invete sa functioneze, de fapt, dupa logica americana a tipologiei, care le cere colectionabile.

Hartia va ramane mereu favorizata in zona revistelor de foarte buna calitate tipografica, potrivite pentru momentele de ragaz prin materiale care tin piept trecerii timpului, care ofera, judicios, imaginea lumii la un moment dat si povestile, istet scrise, ale unor personaje relevante.

„Teoria mea e ca, la fel cum avem carte-obiect, vom avea si reviste-obiect”, anticipeaza Iulian Comanescu.

Glossy fashion-related: cum, pentru cine, unde?

„Ce vrei sa fii pentru cititorii tai?” e intrebarea-cheie si in publishingul de reviste de moda, in 2010, in opinia lui Stefan Liute, directorul de strategie al agentiei de branding Grapefruit.

De la confidenta sau partenera de evadare la mentor sau retetar, cu cat e mai clar raspunsul, cu atat e mai clar ce continut si ce atitudine vor construi o diferentiere pentru o revista care urmareste rezultate in piata.

„Vad viitorul luminos, daca revista de moda va intelege sa faca bine the basics: sa segmenteze piata consumatorilor de moda, sa tinteasca un segment bun, atractiv economic si sa se pozitioneze limpede in mintea colectiva a acelui segment. Ma astept ca un astfel de proces sa duca la revelatia ca un glossy fashion-related nu va avea niciodata, local, o audienta mai mare decat unul celebrity-related, ci poate una mai elevata si mai influenta”, explica Stefan Liute.

Cat despre oportunitatea de a „trece” online, inteleasa de la o vreme, nejustificat, ca „un must”, specialistul in branding nu crede ca tine de profilul revistei, ci de nevoile consumatorilor ei. El reaminteste ca, in 2010, online-ul e, inca, in Romania, „ruda saraca a printului, ce se ofera gratis doritorilor”…

Lucian Ionita, publisher Sanoma Hearst, unul dintre cei mai importanti editori locali de reviste, puncteaza ca in online nu poti „trece” decat brandul, de a carui crestere te ingrijesti, aici, mult diferit de offline, atat la nivel de continut, cat si la nivel de interactiune cu consumatorul.

El anticipeaza o stabilizare financiara a revistelor pentru 2012 (la nivelul bugetelor din 2008); abia atunci crede ca va veni si vremea experimentelor rasunatoare online.

P.S. Eu continuu sa cred ca iarna nu e ca vara, ca online-ul nu e offline si ca Romania nu e SUA! Apropou de rezultate in piata: revin curand cu artificiile de continut si ambalaj vizibile, din vara lui 2009, pe alocuri, in presa glossy straineza.