>Si cand nu te mai tin steroizii?

>Noi, fetele, povesteam despre un continut tare. Ei, baietii, povestesc, la randul lor, dar despre un continut moale.

Cum pentru ce? Pentru o posibila existenta profitabila in print a revistelor (noi) si a ziarelor (ei). Pentru a mai putea obtine rezultate in piata, in “bataia” vremurilor…

Baietii, in cazul ziarelor, amintesc de steroizii-solutie: cresterile artificiale si isterice de tiraj, cu rost de supravietuire.

Cica n-ar mai conta, pe criza, daca un ziar e “moale” in continut. Mai mult, faptul ca ziarul de hartie n-a daramat niciun ministru ar putea fi chiar un atu in fata advertiserilor ce mai degraba se asociaza cu un ziar “cuminte”, dar care “rupe” in tiraj si in audienta (prin cartile-cado, de exemplu).

Asta ar fi, asadar, logica de supravietuire a ziarelor, in print, pe-acum. Numai sa le tina steroizii pana la profit… Verdictul e ca jurnalistii pur-sange nu mai prea au cum. Ei costa mult si nu se vand.

Nu-mi vine sa cred. Si mi-e ciuda.

>Frumosului Nebun!

>”N-are cum sa nu-ti iasa, cu atata ambitie!”, mi-a facut Andu cu ochiul, cand m-a prins plansa-toata, in wc-ul de mogul. Era la inceputurile mele-n presa, cand nu-mi tineau ideile la sef, cand abia invatam joacacucuvintele, cand sufeream crezand ca sunt in urma.

Si mi-a iesit. Pentru ca Wordu’ meu nu a fo Excelu’ lui. Pentru ca situatiile mele nu s-au complicat al naibii, ca tabelele lui cu variabile. Pentru ca eu am avut parte si de odihna, “chestie” pe care el nu si-a permis-o in nebunia de a lasa totul perfect in ordine.

Andu a fo despre patima bataliei zi-noapte pentru ziare si reviste si, de asta, inima i-a stat.

Nu stiu voo, dar mie-mi tot mor oamenii. Si se tot aduna durere, incapatanat, sa iasa la numar, parca..

AVETI GRIJA DE VOI!